Job 13
1 Iată, pe toate le-a văzut ochiul meu, urechea mea a auzit și le-a înțeles!
2 Ce știți voi, știu și eu: nu am decăzut mai mult decât voi.
3 Totuși, vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, doresc să discut cu Dumnezeu.
4 Voi sunteți niște făuritori de minciună, niște doctori ai deșertăciunii sunteți voi toți.
5 De-ați fi tăcut! Ar fi pentru voi înțelepciune.
6 Ascultați reproșul meu și luați aminte la cauza buzelor mele!
7 Poate vreți să spuneți lui Dumnezeu nelegiuire și să-i vorbiți cu înșelăciune?
8 Vreți să fiți părtinitori pentru Dumnezeu, ca să-l apărați?
9 Ar fi bine dacă el v-ar cerceta? Sau vreți să-l înșelați cum se înșală un om?
10 El v-ar reproșa dacă în ascuns ați fi părtinitori.
11 Oare măreția lui nu vă înspăimântă și teroarea lui nu cade asupra voastră?
12 Amintirile voastre sunt proverbe de cenușă și replicile voastre, replici de lut.
13 Tăceți dinaintea mea! Vreau să vorbesc, orice ar trece peste mine!
14 Pentru aceasta, îmi voi pune carnea între dinții mei și sufletul meu îl voi pune în palma mea.
15 Iată, chiar dacă mă va ucide, în el îmi voi pune speranța; dar îmi voi apăra în fața lui căile mele.
16 Chiar și aceasta poate fi spre mântuirea mea: în fața lui nu vine cel fățarnic.
17 Ascultați, ascultați cuvintele mele și demonstrația mea să fie în urechile voastre!
18 Iată-mă, sunt gata de judecată! Știu că am dreptate.
19 Cine este cel care vrea să se certe cu mine? Acum, dacă aș tăcea, mi-aș da duhul.
20 Numai două lucruri să nu faci cu mine și atunci nu mă voi ascunde de fața ta!
21 Îndepărtează-ți mâna de deasupra mea și teroarea ta să nu mă înspăimânte!
22 Cheamă-mă și eu îți voi răspunde! Sau eu voi vorbi și tu îmi vei replica.
23 Câte sunt fărădelegile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc răzvrătirea și păcatul meu!
24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă consideri dușman al tău?
25 De ce înspăimânți o frunză care cade și urmărești un pai uscat?
26 Căci tu scrii împotriva mea lucruri amare și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27 Pui în butuci picioarele mele și supraveghezi toate cărările mele și urmărești urmele picioarelor mele.
28 [Omul] se învechește ca un lucru putred, ca o haină roasă de molie.