1Păcatul lui Iúda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor,
2în timp ce fiii lor își amintesc de altarele lor și de Așerele lor de lângă copacul verde și de pe înălțimea colinelor,
3pe munți și în câmpie. Bunurile tale și toate vistieriile tale le voi da jafului, din cauza înălțimilor și a păcatului din toate hotarele tale.
4Tu vei pierde, din cauza ta, moștenirea ta pe care ți-am dat-o și te voi face să le slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, pentru că ai aprins focul mâniei mele, care va arde fără încetare.
5Așa vorbește Domnul: „Blestemat este bărbatul care-și pune încrederea în om și-și pune tăria într-un muritor și inima lui se îndepărtează de Domnul.
6El este ca un ienupăr în Arabáh, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac și de nelocuit.
7Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul și Domnul este cauza încrederii sale.
8El este ca pomul plantat lângă apă, care-și întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arșița, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează și nu încetează să facă fructe.
9Mai înșelătoare decât toate este inima și de nevindecat: cine poate s-o cunoască?
10Eu, Domnul, cercetez inima și observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale.
11Precum potârnichea clocește ceea ce nu a depus, așa este cel care adună bogății pe nedrept. La jumătatea zilelor sale le lasă și în cele din urmă devine nebun”.
12Tron de glorie înălțat de la început este locul sanctuarului nostru.
13Speranța lui Israél este Domnul. Toți cei care te părăsesc vor fi făcuți de rușine. Cei care se îndepărtează de mine vor fi scriși pe pământ, pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.
14Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi mântuit, căci tu ești lauda mea!
15Iată, ei îmi zic: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.
16Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine, nici nu am dorit ziua fatală. Tu cunoști ceea ce a ieșit de pe buzele mele, este clar în fața ta.
17Nu fi pentru mine motiv de spaimă, tu ești refugiul meu în ziua cea rea!
18Cei care mă urmăresc să fie făcuți de rușine, dar eu să nu fiu făcut de rușine; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt! Să vină asupra lor ziua cea rea și să-i zdrobești de două ori!
19Așa mi-a vorbit Domnul: „Mergi și stai la poarta fiilor poporului prin care intră și ies regii lui Iúda și la toate porțile Ierusalímului!
20Spune-le: «Ascultați cuvântul Domnului, regi ai lui Iúda, întregul Iúda și toți locuitorii Ierusalímului care intrați prin aceste porți!
21Așa vorbește Domnul: ‹Aveți grijă de sufletele voastre și nu purtați vreo greutate în ziua de sabát și s-o aduceți prin porțile Ierusalímului!
22Nu scoateți nicio greutate din casele voastre în ziua de sabát și nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua de sabát după cum le-am poruncit părinților voștri!› »”.
23Dar ei nu au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au înțepenit grumazul ca să nu asculte și să nu primească mustrarea.
24Iar dacă mă veți asculta – oracolul Domnului – și nu veți aduce nicio greutate prin porțile acestei cetăți în ziua de sabát și veți sfinți ziua de sabát fără ca să faceți vreo lucrare,
25atunci vor intra prin porțile acestei cetăți regi și căpetenii care vor sta pe tronul lui Davíd, în care și călare pe cai [vor veni] ei și căpeteniile lor, oamenii lui Iúda și locuitorii Ierusalímului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.
26Vor veni din cetățile lui Iúda și din împrejurimile Ierusalímului, din ținutul lui Beniamín, din Șefeláh, de la munte și din Négheb aducând ardere de tot și jertfă, ofrandă și tămâie, dând laudă în casa Domnului.
27Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua de sabát și să nu purtați vreo greutate intrând prin porțile Ierusalímului în zi de sabát, atunci voi aprinde un foc la porțile lui și va devora palatele Ierusalímului și nu se va stinge.