Jeremiah 14
1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremía cu privire la secetă:
2 Iúda jelește, porțile ei sunt slăbite, s-au înnegrit la pământ, iar strigătul Ierusalímului se înalță.
3 Nobilii îi trimit pe cei neînsemnați la apă; ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă, se întorc cu vasele goale, se rușinează, se umilesc și-și acoperă capul.
4 Pentru că pământul s-a crăpat, deoarece nu a fost ploaie în țară, agricultorii se rușinează și-și acoperă capul.
5 Chiar și cerboaica naște pe câmp și apoi părăsește [puiul], pentru că nu este iarbă.
6 Asinii sălbatici stau pe colinele golașe și pufăie aerul ca șacalii, li se sfârșesc ochii, pentru că nu mai este iarbă.
7 Deși păcatele noastre dau mărturie împotriva noastră, Doamne, fă, de dragul numelui tău, pentru că sunt multe rătăcirile noastre: am păcătuit împotriva ta!
8 Tu, speranța lui Israél, mântuitorul lui în timp de strâmtorare, de ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care se întinde să popOsèască?
9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu poate să salveze? Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și numele tău este chemat asupra noastră: nu ne lăsa!
10 Așa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu și-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: își va aminti de nelegiuirile lor și va pedepsi păcatul lor”.
11 Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine!
12 Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete și prin ciumă îi voi termina”.
13 Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeții le spun: «Nu vă temeți! Sabie și foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.
14 Dar Domnul mi-a zis: „Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, descântece deșarte și înșelătoria inimii lor.
15 De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în numele meu și pe care nu eu i-am trimis și care zic că nu va fi sabie și foamete în țara aceasta: «De sabie și de foame vor fi terminați profeții aceia».
16 Iar poporul căruia aceștia profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame și de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii și pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.
17 Iar tu spune-le acest cuvânt: «Să verse lacrimi ochii mei noapte și zi, fără să se oprească, deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara, fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită!
18 Dacă ies în câmpie, iată, străpunși de sabie! Dacă merg în cetate, iată, întinși de foame! Căci profetul și preotul cutreieră țara, și ei nu știu.
19 Oare l-ai respins pe Iúda și sufletul tău s-a dezgustat de Sión? De ce ne-ai lovit și nu este pentru noi vindecare? Am așteptat pace, și nu este niciun bine; un timp de vindecare, și, iată, teroare!
20 Recunoaștem, Doamne, nelegiuirea noastră și păcatul părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta.
21 Nu [ne] disprețui de dragul numelui tău, nu nesocoti tronul gloriei tale! Adu-ți aminte, nu rupe alianța ta cu noi!
22 Sunt oare mulți între deșertăciunile neamurilor care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă? Oare nu ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi sperăm în tine, căci tu ești cel care face toate acestea»”.