1Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ținutul umbrei morții a strălucit o lumină.
2Ai înmulțit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriș și se înveselesc ca la împărțirea prăzii.
3Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi și nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madián.
4Căci orice încălțăminte zgomotoasă și orice manta învăluită în sânge vor fi arse, hrană pentru foc.
5Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii,
6ca întinderea stăpânirii lui și a păcii să nu aibă sfârșit pe tronul lui Davíd și, în regatul lui, să-l întărească și să-l facă stabil prin judecată și prin dreptate de acum și pentru totdeauna. Zelul Domnului Sabaót va face aceasta.
7Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Iacób și a căzut în Israél.
8Tot poporul – Efraím și locuitorii Samaríei – a cunoscut și ziceau în mândria și trufia inimii:
9„Au căzut cărămizi, dar vom construi cu pietre cioplite; sicomori au fost tăiați, dar îi vom înlocui cu cedri”.
10Domnul îi va ridica pe adversarii lui Rezín împotriva lui și pe dușmanii lui îi va întărâta.
11Arám, din față, și filisténii, din spate, îl vor devora pe Israél cu toată gura. Cu toate acestea, mânia lui nu se va potoli și mâna lui rămâne încă întinsă.
12Poporul nu se întoarce la cel care-l lovește și nu-l caută pe Domnul Sabaót.
13Domnul va nimici din Israél capul și coada, ramura de palmier și trestia, într-o singură zi;
14bătrânul și omul de vază sunt capul, iar profetul care învață minciuni este coada.
15Cei care călăuzesc poporul acesta l-au dus în eroare și cei care sunt călăuziți au rătăcit.
16De aceea, Domnul nu se bucură de tinerii săi și nu are milă de orfanii și de văduvele sale, căci toți sunt fățarnici și răufăcători, orice gură vorbește nebunii; cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit și brațul său este încă întins.
17Căci răutatea arde ca focul care consumă mărăcini și spini, aprinde tufișurile pădurii și se înalță ca un rotocol de fum.
18Căci, de mânia Domnului Sabaót, pământul se pârjolește, poporul devine hrană pentru foc și nimeni nu-l cruță pe fratele său.
19Sfâșie în dreapta și tot mai este foame, devorează la stânga și nu se satură: fiecare consumă carnea mâinii sale,
20Manáse pe Efraím, Efraím pe Manáse și amândoi sunt împotriva lui Iúda. Cu toate acestea, mânia Domnului nu se potolește și brațul lui este încă întins.