Isaiah 64
1 precum focul aprinde vreascurile și cum face focul apa să clocotească, pentru ca să faci numele tău cunoscut dușmanilor tăi, ca să tremure neamuri înaintea ta.
2 Când făceai fapte înfricoșătoare, pe care nu le așteptam, ai coborât și, în fața ta, munții s-au cutremurat.
3 Din veșnicie nu s-a auzit și nu a ajuns la ureche, ochiul nu a văzut alt Dumnezeu, în afară de tine, ca să facă [astfel de lucruri] pentru cel care se încrede în el.
4 Tu vii în întâmpinare celui care se bucură și face dreptatea [umblând] pe căile tale și aducându-și aminte de tine. Iată, tu te-ai mâniat și noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna. Oare vom mai fi mântuiți?
5 Noi toți eram precum cel impur, toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată; noi toți ne veștejeam ca frunza, păcatele noastre ne spulberau ca vântul.
6 Nu este cine să invoce numele tău, care să se ridice și să se sprijine de tine, pentru că ți-ai ascuns fața de la noi și ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre.
7 Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toți suntem lucrarea mâinii tale.
8 Nu te mânia, Doamne, prea tare și nici nu-ți adu aminte pentru totdeauna de păcat! Iată, vezi, te rog, noi toți suntem poporul tău!
9 Cetățile tale sfinte au devenit pustiu, Sión este un deșert și Ierusalímul, o ruină.
10 Casa sfințeniei și a splendorii noastre, unde te lăudau părinții noștri, a căzut pradă focului, iar lucrurile noastre de preț au devenit o ruină.
11 Oare pentru acestea te vei opri, Doamne? Vei tăcea și ne vei umili la nesfârșit?