Isaiah 6
1 În anul morții regelui Ozía, l-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul.
2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.
3 Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!”.
4 Se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum.
5 Și am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaót!”.
6 Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.
7 Mi-a atins gura și a zis: „Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăția și păcatul tău sunt acoperite!”.
8 Am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.
9 El a zis: „Mergi și spune-i acestui popor: «De ascultat, voi ascultați, dar nu înțelegeți, de văzut, voi vedeți, dar nu pricepeți».
10 Împietrește inima acestui popor, îngreunează-i urechile și leagă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile și inima lui să nu înțeleagă, ca să nu se întoarcă și să-l vindec!”.
11 Dar eu am spus: „Până când, Doamne? ”. El a răspuns: „Până când vor fi cetățile pustiite, fără locuitori, casele fără oameni și pământul va fi devastat de pustiire”.
12 Domnul îi va îndepărta pe oameni și țara va ajunge o mare pustiire.
13 Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce și va fi consumată ca stejarul și ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiați, rămâne: sămânță sfântă este rădăcina ei.