1„Ascultați-mă, insulelor! Dați atenție, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele și-a adus aminte de numele meu.
2A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuțită și m-a pus în tolba sa.
3El mi-a zis: «Tu ești slujitorul meu, Israél; în tine mă voi glorifica»”.
4Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar și fără folos mi-am consumat puterea. Și totuși, judecata mea este la Domnul și răsplata mea, la Dumnezeul meu”.
5Acum, așa vorbește Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacób și să-l adun pe Israél. De aceea am fost prețuit în ochii Domnului și Dumnezeul meu este puterea mea.
6El zice: „Este puțin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacób și să-i aduci înapoi pe cei rămași ai lui Israél. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.
7Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul lui Israél, Cel sfânt al lui, celui pe care omul îl disprețuiește și pe care națiunea îl urăște, slujitorului conducătorilor: „Regii vor vedea și se vor ridica iar căpeteniile se vor prosterna datorită Domnului care este fidel, datorită Sfântului lui Israél, care te-a ales”.
8Așa vorbește Domnul: „În timpul bunăvoinței ți-am răspuns și în ziua mântuirii te-am ajutat. Te voi păzi și te voi face o alianță pentru popor, ca să ridici țara și să faci să ia în stăpânire moștenirile devastate.
9Vei spune celor captivi: «Ieșiți!» și celor care sunt în întuneric: «Veniți afară!». Vor paște pe lângă drumuri și pășunea lor va fi pe toate colinele golașe.
10Nu vor flămânzi și nu vor înseta; nu-i va lovi dogoarea și nici soarele, pentru că cel care se îndură de ei îi călăuzește și-i conduce la izvoare de apă.
11Voi schimba toți munții mei în drumuri și căile mele vor fi înălțate.
12Iată-i, vin de departe! Iată-i, unii [vin] de la nord și de la vest, iar alții din țara Siním!”.
13Strigați de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, și tresăltați de bucurie, munților, pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său și se îndură de sărmanii lui!
14Siónul a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”.
15Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita.
16Iată, te-am gravat pe palmele mele, zidurile tale sunt înaintea mea pururi!
17Constructorii tăi se grăbesc, cei care te-au distrus și cei care te-au devastat pleacă de la tine.
18Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți se adună și vin la tine. Viu sunt eu – oracolul Domnului – ei toți sunt ca un ornament cu care te îmbraci și te încingi ca o mireasă.
19Căci ruinele tale, dărâmăturile și țara ta pustiită acum vor fi prea strâmte ca să fie locuite și cei care te înghițeau vor fi departe.
20Fiii de care ai fost lipsită vor spune la urechile tale: „Este prea strâmt locul pentru mine. Lasă-mă să mă apropii, ca să locuiesc!”.
21Vei spune în inima ta: „Cine mi i-a născut pe aceștia? Eu eram lipsită de copii și sterilă, deportată și rătăcită. Cine mi i-a crescut pe aceștia? Iată, rămăsesem singură: unde erau aceștia?”!
22Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, îmi voi ridica mâna către națiuni și voi înălța steagul meu spre popoare și ele îi vor aduce înapoi la sânul tău pe fiii tăi și fiicele tale vor fi purtate pe brațe!
23Regii vor fi cei care te vor hrăni și principesele, cele care te vor alăpta. Se vor prosterna cu fața la pământ înaintea ta și vor linge praful de pe picioarele tale. Vei ști că eu sunt Domnul: cei care-și pun speranța în mine nu se vor rușina.
24Oare poate fi luată prada de la cel puternic? Sau poate să scape cel captiv pe drept?”.
25Căci așa vorbește Domnul: „Chiar captivii celui puternic vor fi luați și prada va scăpa de la tiran. Eu mă voi bate cu cei care se bat cu tine și pe fiii tăi îi voi salva.
26Pe cei care te oprimă îi voi face să mănânce carnea lor și să bea sângele lor ca vinul dulce. Și va ști toată făptura că eu sunt Domnul, cel care te salvează, Răscumpărătorul tău, Cel Puternic al lui Iacób”.