Isaiah 44
1 Acum, ascultă, Iacób, slujitor al meu, Israél, pe care l-am ales!
2 Așa vorbește Domnul, care te-a făcut, te-a plăsmuit din sânul [mamei] și care te ajută: „Nu te teme, slujitorul meu, Iacób, Ieșurún, cel pe care l-am ales!
3 Voi revărsa apă peste cel însetat și torente [de ape] peste locul uscat; voi revărsa Duhul meu asupra seminției tale și binecuvântarea mea, peste ceea ce iese din tine.
4 Vor răsări prin iarbă ca sălciile pe malurile apei.
5 Unul va spune: «Sunt al Domnului» și altul va fi numit cu numele lui Iacób. Unul va scrie pe mâna lui: «Al Domnului», și altul se va chema cu numele lui Israél”.
6 Așa vorbește Domnul, regele lui Israél și răscumpărătorul lui, Domnul Sabaót: „Eu sunt cel dintâi și eu sunt cel din urmă și în afară de mine nu este Dumnezeu.
7 Cine este ca mine? Să spună, să facă cunoscut și să-mi explice, de când am format poporul din vechime! Cele viitoare și cele care vor veni să le facă cunoscute!
8 Nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Nu te-am făcut eu să auzi de demult și nu ți-am făcut cunoscut? Voi sunteți martorii mei. Oare este vreun Dumnezeu în afară de mine sau vreo stâncă pe care eu să nu o știu?”.
9 Cei care modelează idoli, toți sunt nimic și [lucrurile] plăcute lor nu folosesc [la nimic]; ele sunt martorii lor: nu văd, nu cunosc, așa încât vor fi făcuți de rușine.
10 Cine modelează un dumnezeu sau toarnă un idol fără să aibă un folos?
11 Iată, toți tovarășii lui vor fi făcuți de rușine, iar meșteșugarii nu sunt decât oameni. Să se adune toți și să stea în picioare! Se vor îngrozi și vor fi făcuți de rușine împreună.
12 Fierarul modelează o seceră și o lucrează cu cărbuni aprinși și cu ciocanele; o lucrează cu brațul lui și cu forța sa. Îi este foame și nu mai are putere, nu bea apă și obosește.
13 Lemnarul întinde o sfoară, face semn cu cărbunele, îl face cu dălțile și îl trasează cu compasul, îl face după chipul unui bărbat, după frumusețea unui om, ca să-l așeze în casă.
14 Taie pentru el cedrii, ia un chiparos sau un stejar pe care îl face să crească pentru el între copacii pădurii, plantează un frasin; ploaia îl face să crească.
15 [Lemnele] vor folosi omului ca să le ardă, ia din ele și se încălzește; le aprinde și coace pâine; face un dumnezeu și i se prosternă, îl face chip cioplit și i se închina.
16 Jumătate o arde în foc, iar pe cealaltă jumătate [pune] carne pentru mâncare, frige friptura și se satură. Se încălzește și spune: „Aha, m-am încălzit și am văzut lumina!”.
17 Din ceea ce rămâne, face un dumnezeu, un idol, i se închină, se prosternă înaintea lui și se roagă, zicând: „Mântuiește-mă, căci tu ești dumnezeul meu!”.
18 Dar ei nu știu și nu pricep, pentru că el le-a acoperit ochii ca să nu vadă și inimile ca să nu înțeleagă.
19 Nimeni nu se întoarce în inima lui ca să înțeleagă și să priceapă, spunând: „Jumătate din [lemn] am ars-o în foc, am copt pâine pe cărbunii săi, am fript carne și am mâncat, iar din ce a rămas am făcut un lucru abominábil ca să mă închin înaintea unui ciot de lemn”.
20 El se hrănește cu cenușă și inima lui este aplecată spre amăgire; nu-și salvează sufletul și nu spune: „Oare nu am în mâna dreaptă o minciună?”.
21 Amintește-ți de acestea, Iacób, și tu, Israél, pentru că ești slujitorul meu. Eu te-am plăsmuit, tu ești slujitorul meu, Israél, nu mă uita!
22 Am îndepărtat ca negura greșelile tale și ca pe un nor, păcatele tale. Întoarce-te la mine, pentru că eu te-am răscumpărat!
23 Strigați, cerurilor, pentru că Domnul a înfăptuit! Chiuiți, adâncimi ale pământului! Izbucniți, munților! Strigați de bucurie, pădure și toți copacii din ea! Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacób și și-a arătat măreția în Israél.
24 Așa vorbește Domnul, răscumpărătorul tău, cel care te-a plăsmuit din sânul [mamei]: eu sunt Domnul, care am făcut toate, care singur am desfășurat cerurile, care am întins pământul. Cine era cu mine?
25 Eu zădărnicesc semnele ghicitorilor, îi fac nebuni pe necromanți; îi întorc pe cei înțelepți și cunoașterea lor o fac nebunie.
26 Eu întăresc cuvântul slujitorului meu și planul mesagerilor mei îl duc la îndeplinire; eu spun Ierusalímului: „Vei fi locuit” și cetăților lui Iúda: „Veți fi reconstruite”; voi ridica dărâmăturile lor.
27 Eu spun adâncului: „Usucă-te” și eu voi seca râurile tale.
28 Eu zic despre Círus: „El este păstorul meu” și îmi va împlini orice dorință. Eu spun Ierusalímului: „Vei fi reconstruită” și templului: „Ți se va pune temelie”.