1„Profeție despre Babilón, descoperită lui Isaía, fiul lui Ámoț.
2Înălțați un steag pe muntele pleșuv, ridicați vocea, indicați-le cu mâna ca să vină la porțile celor aleși!
3Eu am poruncit celor consacrați mie, în mânia mea i-am chemat și pe vitejii mei, pe cei care se bucură de gloria mea.
4O voce de mulțime [se aude] pe munți ca vuietul unui popor numeros; se înalță o voce din regatele neamurilor adunate. Domnul Sabaót vizitează oștirea gata de luptă.
5Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la marginea cerurilor. Domnul și instrumentele mâniei lui vor nimici tot pământul.
6Gemeți, căci se apropie ziua Domnului: ea vine ca o devastare de la Cel Atotputernic!
7De aceea, orice mână va slăbi și orice inimă de om se va topi.
8Se vor înspăimânta, îi vor apuca chinurile și durerile, se vor zvârcoli ca una care naște, nu va mai privi nimeni la aproapele său, iar fețele lor vor fi ca de flăcări.
9Iată, vine ziua Domnului, crudă, cu mânie și cu furie aprinsă, ca să facă țara un pustiu și să-i nimicească pe toți păcătoșii din ea.
10Căci stelele cerului și constelațiile nu vor mai străluci, soarele se va întuneca la răsăritul său, iar luna nu va mai da lumină.
11Voi pedepsi pământul pentru răutatea lui și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor aroganți și voi umili trufia celor violenți.
12Îi voi face pe muritori să fie mai rari decât aurul curat și pe oameni [mai rari] decât aurul de Ofír.
13De aceea, voi zdruncina cerurile și se va cutremura pământul din locul său, din cauza furiei Domnului Sabaót, în ziua mâniei sale aprinse.
14Atunci, ca o căprioară urmărită și ca o turmă pe care nu este cine să o adune, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui.
15Toți cei care vor fi găsiți vor fi străpunși, și toți cei care vor fi prinși vor cădea de sabie.
16Pruncii lor vor fi făcuți bucăți înaintea ochilor lor, casele lor vor fi prădate și femeile lor violate.
17Iată, eu îi provoc împotriva lor pe cei din Média, care nu se gândesc la argint și nu-și găsesc plăcerea în aur.
18Arcurile lor îi vor doborî pe tineri și nu vor avea milă de rodul sânului: ochiul lor nu-i va cruța pe copii.
19Babilónul va fi splendoarea împărățiilor, frumusețea caldéilor, cum a fost când Dumnezeu a distrus Sodóma și Gomóra.
20Nu va mai fi locuită niciodată și nu se va mai sta [în ea] din generație în generație. Arabul nu-și va mai fixa cortul acolo și păstorii nu vor mai poposi acolo.
21Ci vor poposi acolo animalele sălbatice, vor umple casele lor bufnițele; vor locui acolo puii de struț și se vor juca țapii păroși.
22Hienele vor urla în casele sale regale și șacalii, în palatele ei luxoase. A venit aproape timpul ei și zilele sale nu vor fi întârziate”.