1Viziunea lui Isaía, fiul lui Ámoț, pe care a avut-o cu privire la Iúda și la Ierusalím în zilele lui Ozía, Iotám, Aház și Ezechía, regii lui Iúda.
2Ascultați, cerurilor, și pleacă-ți urechea, pământule, căci Domnul vorbește: „Am dat naștere la fii și i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva mea.
3Boul își cunoaște proprietarul și măgarul, ieslea stăpânului său; Israél, însă, nu cunoaște, poporul meu nu înțelege”.
4Vai, neam păcătos, popor încărcat de nelegiuire, descendență de răufăcători, fii corupți! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israél, i-au întors spatele.
5De ce să mai fiți loviți, voi care continuați să vă revoltați? Tot capul este bolnav și toată inima slăbită.
6Din tălpile picioarelor până-n creștet, nimic nu-i sănătos în el, ci numai răni, vânătăi și plăgi deschise, necurățate, nelegate și neîngrijite cu untdelemn.
7Țara voastră este devastată, cetățile voastre sunt arse în foc; pământul vostru, străinii îl devorează și este devastat ca și cum l-ar răvăși străinii.
8Fiica Siónului a rămas ca o colibă în vie, ca un bordei într-un câmp de pepeni, ca o cetate asediată.
9Dacă Domnul Sabaót nu ar fi lăsat pentru noi un rest mic, am fi fost ca Sodóma, ne-am fi asemănat cu Gomóra.
10Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii din Sodóma! Pleacă-ți urechea la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11„Ce-mi trebuie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „M-am săturat de arderile voastre de tot de berbeci și de grăsimea vițeilor; sângele taurilor, al mieilor și al țapilor mă dezgustă!
12Când veniți să vă prezentați în fața mea, cine cere acestea din mâinile voastre călcând în picioare curțile mele?
13Nu mai aduceți ofrande zadarnice! Tămâia este abominábilă pentru mine, luna nouă, sabátul și chemarea la adunare! Nu suport nedreptatea și solemnitatea.
14Sufletul meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre: au devenit o povară pentru mine, am obosit să le suport!
15Când vă întindeți mâinile, îmi voi întoarce ochii de la voi; chiar dacă veți înmulți rugăciunile, nu vă voi asculta: mâinile voastre sunt pline de sânge.
16Spălați-vă, purificați-vă deci și curățați-vă! Îndepărtați răul faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Încetați să faceți răul!
17Învățați să faceți binele, căutați judecata, îndreptați-l pe opresor, faceți dreptate orfanului și apărați-o pe văduvă!
18Veniți să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă păcatele voastre vor fi [roșii] ca [pânza] stacojie, ca zăpada le voi albi și, dacă vor fi roșii ca purpura, vor deveni [albe] ca lâna.
19Dacă veți binevoi și veți asculta, veți mânca bunătățile pământului.
20Dar dacă veți refuza și vă veți răzvrăti, de sabie veți fi devorați, căci gura Domnului a vorbit”.
21Cum a devenit o desfrânată cetatea credincioasă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, iar acum [locuiesc] ucigași!
22Argintul tău a devenit zgură, iar vinul e diluat cu apă.
23Conducătorii tăi sunt răzvrătiți și tovarăși ai hoților: toți iubesc mita și urmăresc răsplata; nu-l judecă [cu dreptate] pe orfan, iar cauza văduvei nu ajunge la ei.
24De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót, al Celui Puternic al lui Israél: „Vai, voi cere cont de la adversarii mei și mă voi răzbuna pe dușmanii mei.
25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta cum [curăță] leșia, voi îndepărta deșeurile tale.
26Îi voi întoarce pe judecătorii tăi să fie ca odinioară și pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea te vei numi «cetate a dreptății», «oraș credincios».
27Siónul va fi răscumpărat prin judecată și cei care se întorc în el, prin dreptate.
28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună, iar cei care-l părăsesc pe Domnul vor pieri.
29Ei se vor rușina de stejarii care v-au plăcut și veți roși de grădinile pe care le-ați ales.
30Căci veți fi ca un stejar cu frunze veștejite, ca o grădină care nu are apă.
31Cel puternic va deveni precum câlții și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge”.