1Când era tânăr Israél, îl iubeam și din Egipt l-am chemat pe fiul meu.
2Dar cu cât [mai mult] îi chemam, cu atât [mai mult] mergeau după ei: Baálilor le aduceau jertfe și idolilor le ardeau tămâie.
3Eu l-am învățat pe Efraím să meargă; ei îl luau pe brațele lor și nu au cunoscut că eu i-am vindecat.
4Cu legături omenești îi trăgeam, cu corzi de iubire. Am fost pentru ei precum cei care îi ridică jugul pe umeri, deși eu mă înclinam asupra lor ca să-i hrănesc.
5Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului și un asirián va fi regele lor, pentru că au refuzat să se întoarcă.
6Sabia se va învârti în cetățile ei, le va nimici drugii și-i va devora din cauza planurilor lor.
7Poporul meu este pornit să se îndepărteze de mine; sunt chemați spre cel care este deasupra, dar nimeni nu-i face să se ridice.
8Cum să te dau, Efraím? Cum să te las, Israél? Cum să te fac ca pe Admá sau să te consider vinovat ca pe Țeboím? Inima se întoarce în mine și măruntaiele mele se încălzesc împreună.
9Nu voi face după mânia mea aprinsă, nu-l voi nimici pe Efraím, pentru că eu sunt Dumnezeu, și nu om, Cel Sfânt în mijlocul tău: nu voi veni împotriva cetății.
10Ei vor fi în urma Domnului; el va rage ca un leu: când va rage, vor tremura fiii din vest.
11Vor tremura ca o pasăre din Egipt, ca o porumbiță din țara Asíriei. Îi voi face să se întoarcă la casele lor – oracolul Domnului.