1Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relațiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri și jertfe pentru păcate.
2El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranță și în rătăcire, întrucât și el este cuprins de slăbiciune
3și din cauza ei trebuie să ofere [jertfe] pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru sine.
4Nimeni nu-și ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaròn.
5Tot la fel și Cristos: nu și-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu ești tu; eu, astăzi, te-am născut”;
6după cum se mai spune în alt loc: „Tu ești preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”.
7În zilele vieții sale pământești, el a oferit, cu strigăte puternice și cu lacrimi, rugăciuni și cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte și a fost ascultat datorită evlaviei lui.
8Și, deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit,
9iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el,
10fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchísedec.
11În această privință, am avea multe de spus și greu de exprimat, întrucât ați devenit nepăsători la cele auzite.
12Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie ca cineva să vă învețe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, și nu de mâncare solidă.
13Cine se hrănește cu lapte nu este deprins cu învățătura dreptății, pentru că este un copil.
14Dar mâncarea solidă este a celor desăvârșiți, care, prin deprindere, au simțurile obișnuite să deosebească binele de rău.