Hebrews 11
1 Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd.
2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.
3 Prin credință, înțelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.
4 Prin credință, Ábel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cáin; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuși dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deși mort, el încă mai vorbește.
5 Prin credință, Enóh a fost înălțat ca să nu vadă moartea și nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălțase. Înainte de înălțarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu.
6 Or, fără credință, este imposibil să fii plăcut [lui Dumnezeu], pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și îi răsplătește pe cei care-l caută.
7 Prin credință, Nóe, înștiințat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin credință, a condamnat lumea și a devenit moștenitorul dreptății.
8 Prin credință, Abrahám a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge.
9 Prin credință, s-a stabilit în Țara Promisă ca un străin și a locuit în corturi împreună cu Isáac și Iacób, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni,
10 căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.
11 Prin credință, și Sára, deși sterilă și trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu, pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea.
12 De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.
13 Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut și le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.
14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Însă dacă și-ar fi amintit de aceea din care ieșiseră, ar fi avut timp să se întoarcă;
16 dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
17 Prin credință, Abrahám l-a adus ca jertfă pe Isáac atunci când a fost pus la încercare; și era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile,
18 căruia i se spusese: „În Isáac va fi numită descendența ta”.
19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn.
20 Prin credință, Isáac i-a binecuvântat pe Iacób și pe Esáu pentru cele ce aveau să vină.
21 Prin credință, Iacób, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosíf, s-a prosternat sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credință, Iosíf, la sfârșitul [vieții], a amintit exodul fiilor lui Israél și a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23 Prin credință, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinții lui timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul și nu s-au temut de decretul regelui.
24 Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón,
25 alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de o clipă a păcatului,
26 considerând ca o bogăție mai mare disprețul pentru Cristos decât bogățiile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită spre răsplată.
27 Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit, pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut.
28 Prin credință, a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei.
29 Prin credință, au trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghițiți.
30 Prin credință, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de șapte zile.
31 Prin credință, Raháb, desfrânata, nu a pierit împreună cu cei necredincioși, deoarece a primit spionii cu pace.
32 Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeón, Bárac, Samsón, Iéfte, Davíd și Samuél și despre profeți,
33 care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au fugit de ascuțișul sabiei, și-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor.
35 Unele femei și-au redobândit morții prin înviere. Alții însă au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună.
36 Alții, apoi, au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare;
37 au fost bătuți cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, au murit uciși cu sabia, au rătăcit în piei de oaie și de capră, în lipsuri, asupriți, maltratați.
38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe ale pământului.
39 Dar toți aceștia, primind [o bună] mărturie pentru credința lor, n-au primit promisiunea,
40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi.