1Dumnezeu i-a zis lui Iacób: „Ridică-te, urcă la Bétel și locuiește acolo! Fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ți s-a arătat când fugeai din fața fratelui tău, Esáu!”.
2Iacób a zis casei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, purificați-vă și schimbați-vă hainele,
3să ne sculăm și să urcăm la Bétel și voi face un altar lui Dumnezeu, care m-a ascultat în ziua strâmtorării mele și care a fost cu mine pe drumul pe care am mers!”.
4Ei i-au dat lui Iacób toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii care erau în urechile lor și Iacób i-a ascuns sub stejarul de lângă Síhem.
5Ei au plecat. Spaima lui Dumnezeu a fost peste cetățile dimprejur și acestea nu i-au urmărit pe fiii lui Iacób.
6Iacób a ajuns la Luz, adică la Bétel, care se află în țara Canaán; [au sosit] el și tot poporul care era cu el.
7A zidit acolo un altar și a numit locul El-Bétel, căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea din fața fratelui său.
8Debòra, doica Rebécăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Bétel, sub un stejar pe care l-a numit Stejarul Plângerii.
9Dumnezeu i s-a arătat încă o dată lui Iacób, când a venit din Padán-Arám, și l-a binecuvântat.
10Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacób; dar nu vei mai fi chemat cu numele Iacób, ci Israél va fi numele tău”. Și i-a pus numele Israél.
11Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic. Fii rodnic și înmulțește-te; un neam și o mulțime de neamuri vor proveni din tine și regi vor ieși din coapsele tale!
12Țara pe care le-am dat-o lui Abrahám și lui Isáac ți-o voi da ție: și descendenței tale de după tine îi voi da țara”.
13Dumnezeu s-a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise.
14Iacób a ridicat o stelă în locul în care îi vorbise [Dumnezeu], o stelă din piatră, și a vărsat deasupra ei o libație și apoi a vărsat peste ea untdelemn.
15Iacób a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu: „Bétel”.
16Apoi au plecat din Bétel. Mai era o oarecare distanță până să ajungă la Efráta. Rahéla a născut, dar s-a chinuit la naștere.
17Și, în timp ce ea se chinuia la naștere, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci ai încă un fiu!”.
18Și, pe când ieșea sufletul ei [din ea], căci [dădea] să moară, i-a pus numele Ben-Oní: dar tatăl său l-a numit Beniamín.
19Rahéla a murit și a fost îngropată pe drumul ce duce la Efráta, adică la Betleém.
20Iacób a ridicat o stelă pe mormântul ei: aceasta este stela de pe mormântul Rahélei până astăzi.
21Israél a plecat și și-a întins cortul dincolo de Migdál-Éder.
22Pe când locuia Israél în ținutul acela, Rubén s-a dus și s-a culcat cu Bílha, concubina tatălui său. Și Israél a auzit. Fiii lui Iacób au fost doisprezece;
23fiii Léei: Rubén, întâiul născut al lui Iacób, Simeón, Lévi, Iúda, Isahár și Zabulón;
24fiii Rahélei: Iosíf și Beniamín;
25fiii Bílhei, servitoarea Rahélei: Dan și Neftáli;
26fiii Zílpei, servitoarea Léei: Gad și Așér; aceștia sunt fiii lui Iacób care i s-au născut în Padán-Arám.
27Iacób a ajuns la Isáac, tatăl său, în Mamré, la Chiriát-Árba, adică Hebrón, unde locuiseră ca străini Abrahám și Isáac.
28Zilele pe care le-a trăit Isáac au fost o sută optzeci de ani.
29Isáac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său bătrân și sătul de zile. Fiii săi, Esáu și Iacób, l-au înmormântat.