1Iacób a pornit la drum și a mers în țara fiilor răsăritului.
2S-a uitat și iată că pe câmp era o fântână; și, iată, erau trei turme de oi care erau întinse lângă ea; căci din acea fântână se adăpau turmele. Piatra de pe gura fântânii era mare.
3Când se adunau acolo toate turmele, [păstorii] rostogoleau piatra de pe gura fântânii și adăpau turma, apoi puneau piatra la loc pe gura fântânii.
4Iacób le-a zis: „Frații mei, de unde sunteți voi?”. Ei au răspuns: „Suntem din Harán”.
5El le-a zis: „Îl cunoașteți pe Lában, fiul lui Nahór?”. „Îl cunoaștem”, i-au spus ei.
6El le-a zis: „Este sănătos?”. „Sănătos”, au spus ei. Și, iată, Rahéla, fiica lui, venea cu turma.
7El a zis: „Iată, mai este încă mult din zi și nu este încă timpul să adunați turmele: adăpați turma și duceți-vă să le pașteți!”.
8Ei i-au zis: „Nu putem, până ce nu se adună toate turmele; atunci [păstorii] rostogolesc piatra de pe gura fântânii și adăpăm turma”.
9Pe când le vorbea el, venea Rahéla cu turma tatălui său; căci ea o păștea.
10Când a văzut-o Iacób pe Rahéla, fiica lui Lában, fratele mamei sale, și turma lui Lában, fratele mamei sale, Iacób s-a apropiat și a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Lában, fratele mamei sale.
11Și a sărutat-o Iacób pe Rahéla, și-a ridicat glasul și a plâns.
12Iacób i-a făcut cunoscut Rahélei că este fratele tatălui ei și că este fiul Rebécăi. Ea a alergat și i-a făcut cunoscut tatălui ei.
13Când a auzit Lában vestea despre Iacób, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a făcut să vină în casa lui. Și [Iacób] i-a povestit lui Lában toate aceste lucruri.
14Lában i-a zis: „Cu adevărat, tu ești din oasele mele și din carnea mea!”. Și a stat [Iacób] cu el o lună de zile.
15Apoi Lában i-a zis lui Iacób: „Fiindcă ești fratele meu, îmi vei sluji oare degeaba? Fă-mi cunoscut: care ai vrea să-ți fie plata?”!
16Lában avea două fete: cea mai mare se numea Léa, iar cea mai mică, Rahéla.
17Léa avea ochii tandri, iar Rahéla era bine alcătuită și frumoasă la chip.
18Iacób o iubea pe Rahéla și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahéla, fiica ta cea mai mică”.
19Lában a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție decât s-o dau altui om. Rămâi la mine!”.
20Astfel Iacób a slujit șapte ani pentru Rahéla, dar au fost în ochii lui precum [câteva] alte zile, atât de mult o iubea.
21Iacób i-a zis lui Lában: „Zilele s-au împlinit, dă-mi soția ca să intru la ea!”.
22Lában i-a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț.
23Seara, a luat-o pe Léa, fiica sa, și a dus-o la el și el a intrat la ea.
24Lában i-a dat-o pe servitoarea sa Zilpá fiicei sale Léa ca servitoare.
25Când s-a făcut dimineață, iată că era Léa. Atunci el i-a zis lui Lában: „De ce mi-ai făcut aceasta? Nu ți-am slujit oare pentru Rahéla? Pentru ce m-ai înșelat?”.
26Lában a zis: „prin părțile noastre [nu se obișnuiește] să fie dată [fata] mai mică înaintea celei mai mari.
27Împlinește săptămâna [nupțială] cu aceasta și ți-o voi da și pe cealaltă în schimbul slujbei cu care mă vei sluji alți șapte ani!”.
28[Iacób] a făcut așa și a împlinit săptămâna cu aceasta; apoi [Lában] i-a dat-o pe Rahéla, fiica sa, de soție.
29Lában i-a dat-o ca servitoare fiicei sale Rahéla pe servitoarea sa Bílha.
30Iacób a intrat și la Rahéla, căci o iubea pe Rahéla mai mult decât pe Léa. Și i-a mai slujit lui [Lában] alți șapte ani.
31Domnul a văzut că Léa era urâtă și i-a deschis sânul. Iar Rahéla era sterilă.
32Léa a zămislit și a născut un fiu. I-a pus numele Rubén, căci spunea: „Domnul a văzut umilirea mea; mă va iubi de acum soțul meu”.
33A zămislit din nou și a născut un fiu; și a zis: „Domnul a ascultat, căci eu sunt urâtă și mi l-a dat și pe acesta”. De aceea l-a numit Simeón.
34A zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: „De data asta, soțul meu se va atașa de mine, căci i-am născut trei fii”. De aceea i-a pus numele Lévi.
35A zămislit din nou și a născut un fiu; și a zis: „de data aceasta, îl voi lăuda pe Domnul”. De aceea i-a pus numele Iúda. Și a încetat să mai nască.