Genesis 18
1 Domnul i s-a arătat [lui Abrahám] la terebinții din Mamré pe când el ședea la intrarea în cort, în timpul arșiței zilei.
2 Și-a ridicat ochii, a privit și, iată, trei bărbați stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut și a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine și s-a prosternat până la pământ
3 și a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău!
4 Să se aducă puțină apă! Vă veți putea spăla picioarele și să vă întindeți sub copac.
5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriți, apoi veți trece mai departe, de vreme ce ați trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă așa cum ai spus!”.
6 Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, și i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă și fă turte!”.
7 Abrahám a alergat la cireadă, a luat un vițel fraged și bun și l-a dat servitorului care s-a grăbit să-l pregătească.
8 A luat unt, lapte și vițelul pe care îl pregătise și le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.
9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sára, soția ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o în cort!”.
10 Și a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta și atunci Sára, soția ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui.
11 Abrahám și Sára erau bătrâni, ajunși [înaintați] în zile, iar Sárei îi încetase rânduiala femeilor.
12 Sára a râs în sine, zicându-și: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Și stăpânul meu este bătrân”.
13 Domnul i-a zis lui Abrahám: „Pentru ce a râs Sára, zicând: «Oare voi naște cu adevărat, așa bătrână cum sunt?».
14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, [la anul] pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine și Sára va avea un fiu”.
15 Sára a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.
16 Bărbații s-au ridicat de acolo și au privit spre Sodóma, iar Abrahám a mers cu ei ca să le dea drumul.
17 Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abrahám ceea ce am de gând să fac?
18 Deoarece Abrahám va deveni un neam mare și puternic și vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului,
19 căci l-am ales ca el să lase poruncă fiilor săi și casei sale de după el să păstreze calea Domnului și să facă dreptate și judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a spus lui Abrahám”.
20 Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodómei și Gomórei s-a mărit și păcatul lor este foarte greu.
21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi ști [ce să fac]”.
22 Bărbații s-au întors de acolo și au mers spre Sodóma, în vreme ce Abrahám stătea [încă] înaintea Domnului.
23 Abrahám s-a apropiat și i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit?
24 Poate că se află cincizeci de drepți în cetate; oare îi vei nimici și nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în ea?
25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit și să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?”.
26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodóma, în cetate, cincizeci de drepți, voi suporta tot locul de dragul lor!”.
27 Abrahám a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf și cenușă!
28 Poate că din cincizeci de drepți vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?”. I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci”.
29 Abrahám a continuat să vorbească și a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.
30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”.
31 [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”.
32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă.