1Domnul i-a spus lui Abrám: „Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău spre țara pe care ți-o voi arăta!
2Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta și voi face mare numele tău; și vei fi o binecuvântare.
3Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Și prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”.
4Abrám a plecat, după cum i-a spus Domnul. Și Lot a plecat cu el. Abrám avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Harán.
5Abrám a luat-o cu sine pe Sarái, soția lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră și toate persoanele pe care le dobândiseră în Harán. Au ieșit ca să meargă spre țara Canaán și au ajuns în țara Canaán.
6Abrám a străbătut țara până la locul numit Síhem, până la terebintul lui Móre. Pe atunci erau în țară canaaneénii.
7Domnul i s-a arătat lui Abrám și i-a spus: „Voi da țara aceasta descendenței tale”. Și [Abrám] a zidit acolo un altar Domnului, care i se arătase.
8A plecat de acolo în munți, la est de Bétel; și-a fixat cortul, având Bétel la vest și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului și a invocat numele Domnului.
9Abrám și-a urmat drumul mergând spre Négheb.
10Apoi a fost o foamete în țară. Abrám a coborât în Egipt ca să locuiască acolo ca străin, căci foametea era grea în țară.
11Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soției sale, Sarái: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la chip.
12Când te vor vedea egipténii, vor zice: «Aceasta este soția lui!». Pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa să trăiești.
13Spune, te rog, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine datorită ție și sufletul meu să trăiască pe seama ta!”.
14Când a ajuns Abrám în Egipt, egipténii au văzut că soția lui era foarte frumoasă.
15Și au văzut-o căpeteniile lui Faraón și au lăudat-o înaintea lui Faraón. Femeia a fost adusă în casa lui Faraón.
16Pe Abrám l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori și slujitoare, măgărițe și cămile.
17Domnul l-a lovit pe Faraón și casa lui cu plăgi mari din cauza soției lui Abrám, Sarái.
18Faraón l-a chemat pe Abrám și i-a zis: „De ce mi-ai făcut aceasta? De ce nu mi-ai făcut cunoscut că ea este soția ta?
19De ce ai zis: «Este sora mea» și am luat-o astfel de soție? Acum, iată soția ta; ia-o și pleacă!”.
20Și Faraón a poruncit oamenilor lui și ei le-au dat drumul lui, soției lui și la tot ce avea.