1M-am uitat și, iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ca o piatră de safir, se vedea ca înfățișarea asemănării unui tron care era deasupra lor!
2[Domnul] i-a zis omului îmbrăcat în in: „Intră între roțile care sunt sub heruvimi și umple-ți palmele cu cărbuni de foc dintre cei care sunt între heruvimi și împrăștie-i asupra cetății!”. El a plecat dinaintea ochilor mei.
3Heruvimii stăteau în partea dreaptă a templului când omul a intrat și un nor a umplut curtea interioară.
4Gloria Domnului s-a înălțat de deasupra heruvimului pe pragul templului: templul s-a umplut de nor, iar curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului.
5Zgomotul aripilor heruvimilor se auzea până în curtea exterioară; era ca glasul Celui Atotputernic când vorbește.
6Când i-a poruncit omului îmbrăcat în in: „Ia foc dintre roți, dintre heruvimi!”, el a intrat și a stat lângă roată.
7Un heruvim și-a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi, a luat și l-a pus în mâinile celui îmbrăcat în in. El l-a luat și a ieșit.
8Și s-a arătat la heruvimi imaginea unei mâini de om sub aripile lor.
9M-am uitat și, iată, lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim și o roată lângă un heruvim! Înfățișarea roților era ca strălucirea pietrei de crisolit.
10Înfățișarea lor era aceeași asemănare pentru toate patru: era ca o roată în mijlocul altei roți.
11Când mergeau, mergeau pe cele patru părți ale lor. Nu se întorceau în mersul lor, căci spre locul unde se îndrepta capul, mergeau într-acolo. Nu se întorceau în mersul lor.
12Tot trupul lor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor și roțile erau pline de ochi de jur împrejur; cele patru părți ale lor aveau roțile lor.
13Cele patru roți au fost numite, în auzul meu, „gálgal ”.
14Fiecare avea patru fețe: fața celui dintâi era o față de heruvim, fața celui de-al doilea era o față de om, a celui de-al treilea era o față de leu și a celui de-al patrulea era o față de vultur.
15Apoi heruvimii s-au ridicat. Aceasta era ființa pe care o văzusem la râul Chebár.
16Când heruvimii mergeau, roțile mergeau lângă ei; când heruvimii își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile nu se întorceau nici ele de lângă ei.
17Când ei stăteau, stăteau [și roțile]; când se înălțau, se înălțau cu ei, căci Duhul ființei era în ele.
18Gloria Domnului a ieșit de deasupra pragului templului și a stat peste heruvimi.
19Heruvimii și-au înălțat aripile și s-au ridicat de la pământ în văzul meu. Când au ieșit, roțile erau lângă ei. S-au oprit la intrarea porții dinspre răsărit a templului Domnului. Gloria Dumnezeului lui Israél era peste ei, de deasupra.
20Aceasta era ființa pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israél la râul Chebár. Și am recunoscut că erau heruvimi.
21Cei patru aveau patru fețe fiecare și patru aripi fiecare; și era o asemănare de mâini de om sub aripile lor.
22Asemănarea fețelor lor era ca fețele pe care le văzusem la râul Chebár: înfățișarea lor și ei înșiși. Fiecare mergea drept înaintea lui.