Exodus 5
1 Moise și Aaròn s-au dus apoi și i-au zis lui Faraón: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Lasă poporul meu [să plece] ca să celebreze o sărbătoare în cinstea mea în pustiu!»”.
2 Faraón a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui și să-l las pe Israél [să plece]? Nu-l cunosc pe Domnul și nici nu-l voi lăsa pe Israél [să plece]”.
3 Ei au zis: „Dumnezeul evreilor ne-a ieșit în întâmpinare. Lasă-ne deci să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!”.
4 Și regele Egiptului le-a zis: „Moise și Aaròn, de ce distrageți poporul de la munca lui? Plecați la muncile voastre forțate!”.
5 Faraón a zis: „Iată că poporul este acum numeros în țară și voi îl întrerupeți de la munca lui?”.
6 În acea zi, Faraón le-a poruncit supraveghetorilor poporului și scribilor lor:
7 „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor ca ieri și alaltăieri; ci să se ducă ei și să-și adune paie.
8 Iar măsura de cărămizi pe care o făceau mai înainte, să-i puneți s-o facă fără a scădea ceva din ele! Căci sunt leneși, de aceea strigă: «Să mergem și să aducem jertfă Dumnezeului nostru!»!
9 Să se îngreuneze munca acestor oameni ca să aibă ce să facă și să nu mai dea atenție la vorbe mincinoase!”.
10 Supraveghetorii poporului și scribii au ieșit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraón: «Nu am să vă mai dau paie;
11 duceți-vă voi înșivă și luați paie de unde veți găsi; căci nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru!»”.
12 Poporul s-a împrăștiat în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de paie.
13 Supraveghetorii îi zoreau, zicând: „Terminați lucrul vostru zi de zi ca atunci când erau paie!”.
14 Iar scribii fiilor lui Israél pe care îi puseseră peste ei supraveghetorii lui Faraón au fost loviți, zicându-li-se: „De ce nu ați făcut nici ieri, nici astăzi numărul stabilit de cărămizi ca mai înainte?”.
15 Scribii fiilor lui Israél au venit și au strigat către Faraón, zicând: „De ce faci așa cu servitorii tăi?
16 Nu li se mai dau paie servitorilor tăi și ni se spune: «Faceți [cărămizi]!». Iată, servitorii tăi au fost și loviți – și păcatul este tot al poporului tău!”.
17 El a zis: „Leneși sunteți voi, leneși! De aceea ziceți: «Să mergem și să aducem jertfă Domnului!».
18 Acum, mergeți și lucrați; paie nu vi se vor da, dar măsura poruncită de cărămizi s-o faceți!”.
19 Scribii fiilor lui Israél s-au văzut într-o [situație] grea când li s-a spus: „Nu veți scădea [numărul] de cărămizi [stabilit] pentru fiecare zi”.
20 Când au ieșit de la Faraón, i-au întâlnit pe Moise și pe Aaròn, care stăteau în întâmpinarea lor.
21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece, pentru că ne-ați stricat reputația în ochii lui Faraón și în ochii slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă!”.
22 Moise s-a întors spre Domnul și a zis: „Doamne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m-ai mai trimis?
23 De când m-am dus la Faraón ca să-i vorbesc în numele tău, el face și mai rău poporului acestuia, iar tu n-ai eliberat nicidecum poporul tău”.