Exodus 16
1 Au plecat din Elím și toată adunarea fiilor lui Israél a ajuns în pustiul Sin, care este între Elím și Sinài, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului.
2 Toată adunarea fiilor lui Israél a murmurat împotriva lui Moise și a lui Aaròn în pustiu.
3 Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea!
5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.
6 Moise și Aaròn au zis către toți fiii lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului.
7 Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”.
8 Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.
9 Moise i-a zis lui Aaròn: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”.
10 Pe când vorbea Aaròn întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors [privirea] spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor!
11 Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
13 Seara au urcat prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineață era un strat de rouă în jurul taberei.
14 Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ.
15 Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați.
16 Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”.
17 Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin.
18 Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.
19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”.
20 Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.
21 Adunau în fiecare dimineață, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.
22 În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise.
23 El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”.
24 Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea.
25 Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp.
26 Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”.
27 În ziua a șaptea, [unii] din popor au ieșit să adune și n-au găsit.
28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele?
29 Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”.
30 Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.
31 Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru, albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere.
32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”.
33 Moise i-a zis lui Aaròn: „Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”.
34 După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaròn a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare.
35 Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán.
36 Ómerul este a zecea parte dintr-o éfă.