Exodus 1
1 Acestea sunt numele fiilor lui Israél veniți în Egipt împreună cu Iacób; ei au venit fiecare cu familia lui:
2 Rubén, Simeón, Lévi, Iúda,
3 Isahár, Zabulón, Beniamín,
4 Dan, Neftáli, Gad și Așér.
5 Toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacób erau șaptezeci de suflete. Iosíf era [deja] în Egipt.
6 Iosíf a murit, la fel ca și toți frații lui și toată generația aceea.
7 Fiii lui Israél au fost rodnici, s-au înmulțit, au crescut [în număr] și au devenit foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei.
8 Și s-a ridicat peste Egipt un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosíf.
9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israél este mai numeros și mai puternic decât noi.
10 Haideți să ne purtăm cu înțelepciune față de ei, ca să nu se înmulțească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se adauge lor cei care ne urăsc, să lupte împotriva noastră și să plece din țară”.
11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forțate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraón cetățile-depozit Pitóm și Rámses.
12 Dar cu cât îi umileau [mai mult], cu atât se înmulțeau și se răspândeau; și i-a cuprins groaza în fața fiilor lui Israél.
13 Egipténii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israél să lucreze ca sclavi.
14 Le-au făcut viața amară printr-o muncă dură la lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime.
15 Regele Egiptului a vorbit moașelor femeilor evreilor (dintre care una avea numele Șífra și a doua avea numele Púa) și le-a zis:
16 „Când moșiți femeile evreilor, uitați-vă la cele două pietre și, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască!”.
17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieți să trăiască.
18 Regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și i-ați lăsat pe băieți să trăiască?”.
19 Moașele i-au răspuns lui Faraón: „Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egipténe; ele sunt vânjoase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele”.
20 Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și s-a întărit foarte mult.
21 Fiindcă moașele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii.
22 Atunci, Faraón a poruncit întregului său popor, zicând: „Orice băiat care se va naște să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.