Esther 8
1 În acea zi, regele Artaxérxe i-a dat reginei Estéra casa lui Amán, persecutorul iudeilor. Mardohéu a venit înaintea regelui, căci Estéra i-a făcut cunoscut regelui ceea ce făcuse pentru ea.
2 Regele și-a scos inelul pe care îl luase de la Amán și i l-a dat lui Mardohéu. Și i-a pus pe Estéra și pe Mardohéu peste casa lui Amán.
3 Estéra a vorbit din nou înaintea regelui: s-a aruncat la picioarele lui, a plâns și l-a implorat să oprească răul lui Amán din Agág și planul său pe care îl făcuse împotriva iudeilor.
4 Regele a întins sceptrul de aur către Estéra, iar ea s-a ridicat și a stat în picioare înaintea regelui.
5 Atunci ea a zis: „Dacă este bine pentru rege, dacă am aflat har în ochii regelui, dacă lucrul acesta este drept înaintea regelui și dacă eu sunt plăcută în ochii lui, să scrie să se întoarcă scrisorile cu planul lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, în care a scris să fie nimiciți iudeii care sunt în toate provinciile regelui!
6 Căci cum aș putea să văd răul care l-ar lovi pe poporul meu sau cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?”.
7 Regele Artaxérxe le-a zis reginei Estéra și lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că își întinsese mâna împotriva iudeilor.
8 Iar voi scrieți despre iudei ceea ce va fi bun în ochii voștri în numele regelui și sigilați cu inelul regelui, căci scrisorile scrise în numele regelui și sigilate cu inelul regelui nu pot fi revocate!”.
9 Au fost chemați scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, și ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci și șapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui și evreilor după scrierea și după limba lor.
10 Au scris în numele regelui Artaxérxe și au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă.
11 [Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei și să le captureze prăzile;
12 [toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxe, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: „Artaxérxe, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci și șapte de provincii, guvernatorilor și celor ce ne sunt fideli, sănătate! Mulți care au primit adesea cinstiri din îmbelșugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult și caută numai să le facă rău supușilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulțumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. Nu se mulțumesc să disprețuiască recunoștința oamenilor, ci au devenit aroganți din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul și urăște răul. Adesea, și mulți dintre cei care au fost constituiți la putere, pentru că au încredințat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor și s-au lăsat influențați, au avut de suportat sânge nevinovat și au căzut în nedreptăți iremediabile. Ei înșală prin discursuri malițioase, amăgind curata bună-credință a stăpânilor. Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptățile cumplite [făcute] în mod mișel de către cei care dețin putere fără să o merite. Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniștit și cu pace tuturor oamenilor, făcând schimbări și judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. Astfel era și Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perșilor și deosebindu-se mult de blândețea noastră, bine primit de către noi. A aflat de generozitatea pe care o avem față de toate popoarele, în așa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toți și a ajuns al doilea în fața tronului regesc. Nu a putut să-și stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere și de viață. A cerut prin multe metode și înșelătorii nimicirea salvatorului și a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, și a Estérei, ireproșabila noastră parteneră, precum și a întregului ei popor. Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămași singuri, să schimbe domnia perșilor cu cea a macedonenilor. Noi însă am aflat că iudeii, sortiți distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt și Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca și înaintașilor noștri, înspre cea mai bună orânduire. Să faceți bine și nu faceți uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porțile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsați cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor și să-i sprijiniți să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeași zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. Și voi, între sărbătorile voastre de seamă, să țineți cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, și acum, și mai târziu, să fie mântuire pentru noi și pentru toți cei care doresc binele perșilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliță și foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci și ostilă pentru animalele sălbatice și pentru păsări pentru totdeauna”.
13 O copie a scrisorii, care trebuia dată ca decret pentru fiecare provincie, a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, pentru ca iudeii să fie pregătiți în ziua aceea să se răzbune pe dușmanii lor.
14 Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieșit grăbiți și presați de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa.
15 Mardohéu a ieșit dinaintea regelui cu o haină regală violetă și albă, cu o cunună mare de aur și cu o mantie de in și de purpură, iar cetatea Súsa striga și se bucura.
16 Pentru iudei era lumină, bucurie, veselie și onoare.
17 În fiecare provincie și în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui și decretul său era bucurie și veselie între iudei, ospăț și zi bună. Mulți dintre popoarele țării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei.