Esther 10
1 Regele Artaxérxes a impus un tribut asupra țării și asupra insulelor mării.
2 Toate faptele puterii și vitejiei lui și istorisirea măreției lui Mardohéu la care l-a ridicat regele, nu sunt, oare, ele scrise în Cartea Cronicilor Regilor Médiei și ai Pérsiei?
3 Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei și plăcut de mulți frați ai săi, căci a căutat binele poporului său și a vorbit de pace întregii sale descendențe. Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri și peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele și apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele și a făcut-o regină. Cei doi balauri sunt eu și Amán. Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu și au fost mântuiți; Domnul l-a mântuit pe poporul său și ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne și minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu și unul pentru toate popoarele. Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât și în ziua judecății înaintea lui Dumnezeu și înaintea tuturor popoarelor. Dumnezeu și-a amintit de poporul său și a făcut dreptate pentru moștenirea sa. Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie și veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generație, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu și al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot și levít, și Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím.