1Când este o ceartă între oameni și merg la judecată, să fie judecați: să fie declarat drept cel drept și vinovat cel vinovat!
2Dacă cel vinovat merită să fie lovit, judecătorul să pună să-l întindă la pământ și să i se dea, în fața lui, un număr de lovituri potrivit cu vinovăția lui!
3Să i se dea patruzeci de lovituri; să nu se adauge la aceste lovituri nicio lovitură [provocând] o rană mare, ca să nu fie disprețuit fratele tău în ochii tăi!
4Să nu legi gura boului care treieră!
5Când frații vor locui împreună și unul dintre ei moare fără să aibă copii, soția mortului să nu se căsătorească în afară, cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de soție și să-și facă datoria de cumnat!
6Cel dintâi născut pe care-l va naște să poarte numele fratelui mort, ca să nu dispară numele lui din Israél!
7Dacă omul [acesta] nu vrea să o ia pe cumnata lui, ea să meargă la poartă, la bătrâni, și să spună: «Cumnatul meu nu vrea să ridice fratelui său un nume în Israél, nu vrea să-și facă datoria de cumnat»!
8Bătrânii cetății să-l cheme și să-i vorbească! Dacă el se îndârjește și zice: «Nu-mi place să o iau»,
9atunci cumnata lui să se apropie de el în fața bătrânilor, să-i scoată sandala din picior, să-l scuipe în față și să zică: «Așa se face omului care nu vrea să ridice casă fratelui său»!
10Și numele lui în Israél va fi: «Casa celui descălțat».
11Când doi oameni se ceartă unul cu altul și soția unuia se apropie să-l salveze pe soțul ei din mâna celui care-l lovește, dacă își întinde mâna și-l apucă [pe acesta din urmă] de părțile rușinoase,
12să-i tai mâna: ochiul tău să n-o cruțe!
13Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăți, una mare și alta mică!
14Să nu ai în casă două feluri de efă, una mare și alta mică!
15Ci să ai o greutate exactă și dreaptă și să ai o éfă exactă și dreaptă pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o dă!
16Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârșește o nedreptate, este abominábil înaintea Domnului Dumnezeului tău.
17Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amaléc pe drum, când ați ieșit din Egipt:
18cum te-a întâlnit pe cale te-a atacat, [lovindu-i] pe cei slăbiți în urma ta, pe când tu erai obosit și vlăguit: nu s-a temut de Dumnezeu.
19Când Domnul Dumnezeul tău îți va da liniște de toți dușmanii tăi care sunt de jur împrejurul țării pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o dă ca moștenire ca s-o iei în stăpânire, să ștergi amintirea lui Amaléc de sub ceruri: să nu uiți!