Daniel 6
1 Dárius, medul, a primit domnia când era în vârstă de șaizeci și doi de ani.
2 Lui Dárius i-a plăcut să stabilească peste regat o sută douăzeci de satrapi care să fie în tot regatul.
3 Peste ei a hotărât să fie trei înalți funcționari – dintre care unul era Daniél – cărora satrapii trebuiau să le dea cont, astfel ca regele să nu aibă de suferit.
4 Astfel, Daniél îi întrecea pe înalții funcționari și pe satrapi, pentru că în el era un duh deosebit, iar regele s-a gândit să-l pună peste tot regatul.
5 Atunci, înalții funcționari și satrapii căutau să găsească un motiv împotriva lui Daniél cu privire la regat, dar nu au putut să găsească niciun motiv de îndoială, pentru că el era credincios și nu se găsea în el nicio neglijență sau [motiv de] îndoială.
6 Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniél niciun motiv. De aceea, să căutăm împotriva lui [ceva legat de] legea Dumnezeului său”.
7 Apoi, acești înalți funcționari și satrapi au mers în grabă la rege și astfel i-au spus: „Veșnic să trăiești, rege Dárius!
8 S-au sfătuit toți înalții funcționari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii și prefecții ca regele să stabilească o hotărâre și să o întărească printr-o interdicție potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor.
9 Acum, rege, hotărăște interdicția și însemnează scrierea, ca să nu poată fi modificată, după legea mezilor și a perșilor, care nu poate fi încălcată!”.
10 După acestea, regele Dárius a însemnat scrierea și interdicția.
11 Când Daniél a aflat că s-a însemnat scrierea, a venit acasă, unde ferestrele erau deschise în camera de sus către Ierusalím și unde de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și-l lăuda pe Dumnezeu, așa cum făcea și înainte de aceasta.
12 Atunci, oamenii aceștia au venit în grabă și l-au găsit pe Daniél rugându-se și implorându-l pe Dumnezeul său.
13 Atunci, au venit și i-au zis regelui referitor la interdicția regelui: „Oare nu ai semnat interdicția ca orice om care ar face vreo rugăminte vreunui Dumnezeu sau om – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor?”. Regele a răspuns și a zis: „Sigur, cuvântul este ca legea mezilor și a perșilor, care nu poate fi încălcată”.
14 Ei au luat cuvântul și i-au zis regelui: „Daniél, unul dintre fiii iudeilor deportați, nu ține porunca ta, rege, și nici interdicția pe care ai semnat-o, ci de trei ori pe zi face rugăciuni”.
15 Regele, când a auzit cuvântul, s-a întristat foarte mult pentru el și pentru Daniél și și-a pus în inimă să-l salveze; și până la apusul soarelui s-a străduit să-l elibereze.
16 Atunci, oamenii aceștia s-au năpustit la rege și i-au zis: „Tu știi, rege, că este o lege a mezilor și a perșilor, că orice interdicție și hotărâre pe care a stabilit-o regele nu poate fi modificată”.
17 Atunci, regele a răspuns și a spus să fie adus Daniél și să fie aruncat în groapa leilor. Regele a luat cuvântul și i-a spus lui Daniél: „Dumnezeul tău, căruia tu îi slujești neîntrerupt, el poate să te salveze”.
18 Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său și cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniél.
19 Regele a venit în palatul său și a petrecut noaptea în post, nu au fost aduse concubine și somnul l-a părăsit.
20 Regele s-a ridicat dis-de-dimineată, odată cu zorile, și s-a grăbit să vină la groapa leilor.
21 Și, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas îngrijorat pe Daniél. Regele a luat cuvântul și i-a zis lui Daniél: „Daniél, slujitorul Dumnezeului celui viu, oare Dumnezeul tău, căruia îi slujești neîntrerupt, te-a putut salva de lei?”.
22 Atunci, Daniél i-a vorbit regelui: „Rege, să trăiești veșnic!
23 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor și nu mi-au făcut niciun rău, pentru că înaintea lui am fost găsit nevinovat; ba chiar nici înaintea ta, rege, nu am făcut niciun rău”.
24 Atunci, regele s-a bucurat foarte mult pentru aceasta și a poruncit ca Daniél să fie scos din groapă. Daniél a fost scos din groapă și nu au găsit pe el nicio rană, pentru că el își pusese încrederea în Dumnezeul său.
25 Regele a poruncit să fie aduși oamenii aceia care-l vorbiseră de rău pe Daniél. I-au aruncat în groapa leilor pe ei, pe copiii lor și pe soțiile lor. Și nu au ajuns la fundul gropii că leii i-au înșfăcat și le-au zdrobit toate oasele.
26 Atunci, Dárius, regele, a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiau pe tot pământul: „Să aveți multă pace!
27 Dau poruncă potrivit căreia, în toată stăpânirea regatului meu, [oamenii] să se teamă și să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniél, căci el este Dumnezeul cel viu, care dăinuie în veci: domnia lui nu va fi distrusă și stăpânirea lui este fără de sfârșit.
28 El eliberează și mântuiește, el face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El l-a scăpat pe Daniél din ghearele leilor”.
29 Daniél a avut succes sub domnia lui Dárius și sub domnia lui Círus, persanul.