1Nabucodonosór, regele, a făcut o statuie din aur înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți; a ridicat-o în valea Dúra, în provincia Babilón.
2Nabucodonosór, regele, a trimis să-i adune pe satrapii, pe prefecții, pe guvernatorii, pe consilierii, pe trezorierii, pe judecătorii, pe magistrații și pe toți conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălțase Nabucodonosór, regele.
3Atunci, s-au adunat satrapii, prefecții, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, magistrații și toți conducătorii provinciilor pentru dedicarea statuii din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele, și au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosór.
4Iar un crainic a strigat cu putere: „Vouă, popoarelor, neamurilor și limbilor, vi se poruncește:
5când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale, să cădeți și să adorați statuia din aur pe care a ridicat-o Nabucodonosór, regele!
6Cel care nu va cădea și nu va adora, în aceeași clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.
7De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale, au căzut toate popoarele, neamurile și limbile ca să adore statuia din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele.
8Atunci, în aceeași clipă, s-au apropiat niște caldéi și i-au vorbit de rău pe iudei.
9Ei au luat cuvântul și i-au spus lui Nabucodonosór, regele: „Rege, în veci să trăiești!
10Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cadă și să adore statuia de aur,
11iar cel care nu va cădea și nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins.
12Sunt niște iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Oamenii aceștia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.
13Atunci, Nabucodonosór, cu mânie și furie, a poruncit să fie aduși Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Și i-au adus pe oamenii aceștia înaintea regelui.
14Nabucodonosór a luat cuvântul și le-a zis: „Este adevărat, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, că nu-i slujiți pe acești zei ai mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o?
15Acum, fiți gata ca în clipa când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeți și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu o vă veți închina, în aceeași clipă veți fi aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”.
16Șadrac, Méșac și Àbed-Négo au luat cuvântul și i-au spus regelui Nabucodonosór: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău.
17Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins și ne va elibera din mâna ta, rege!
18Și chiar dacă nu, să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.
19Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfățișarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. A luat cuvântul și a poruncit să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei].
20Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo și să-i arunce în cuptorul cu foc aprins.
21Atunci, oamenii aceștia au fost legați cu pantalonii, tunicile, mantalele și veșmintele lor și au fost aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins.
22Din cauză că porunca regelui era severă și cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceștia care i-au aruncat pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo.
23Iar acești trei oameni, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins.
24Ei umblau în mijlocul flăcărilor, lăudându-l pe Dumnezeu și binecuvântându-l pe Domnul.
25Azaría, stând, s-a rugat astfel și, deschizându-și gura în mijlocul focului, a spus:
26Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, vrednic de laudă și preamărit este numele tău în veci.
27Căci tu ești drept în toate câte ni le-ai făcut, și toate lucrările tale sunt adevărate și căile tale, drepte și toate judecățile tale sunt adevăr.
28Căci ai făcut judecată dreaptă în privința a tot ceea ce ai adus asupra noastră și asupra cetății sfinte a părinților noștri, Ierusalímul, căci în adevăr și dreptate ai adus toate acestea din cauza păcatelor noastre.
29Căci noi am păcătuit și am săvârșit nelegiuirea, ne-am îndepărtat de tine și am rătăcit în toate: nu am ascultat de poruncile tale.
30Nu am păzit și nu am făcut după cum ne-ai poruncit, ca să ne fie bine.
31Toate câte le-ai adus peste noi și toate câte ni le-ai făcut, cu judecată dreaptă le-ai făcut.
32Ne-ai dat în mâinile dușmanilor noștri nedrepți, cei mai răi dintre răzvrătiți, și ale unui rege nelegiuit, cel mai rău de pe tot pământul.
33Acum nu mai putem să deschidem gura; rușine și ocarăc s-a făcut pentru slujitorii tăi, pentru cei care te cinstesc.
34Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, și nu rupe alianța ta!
35Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abrahám, cel iubit de tine, de dragul lui Isáac, slujitorul tău, și lui Israél, sfântul tău,
36cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulți descendența ca stelele cerului și ca nisipul care este de-a lungul țărmului mării!
37Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele și suntem umiliți pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre.
38Căci în acest moment nu este principe, nici profet și nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici [jertfă de] tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta și să aflăm îndurare.
39Ci cu suflet zdrobit și cu duh umil de-am putea fi primiți ca o ardere de tot de berbeci și de boi și ca o mie de miei grași!
40Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi și să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este rușine pentru cei care-și pun încrederea în tine.
41Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine și căutăm fața ta: nu ne fă de rușine,
42ci fă cu noi după bunătatea ta și după mulțimea îndurării tale!
43Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, și dă glorie numelui tău, Doamne!
44Să fie făcuți de ocară toți cei care fac rele împotriva slujitorilor tăi și să fie acoperiți de rușine cu toată puterea și stăpânirea, iar tăria lor să fie zdrobită!
45Să știe că numai tu ești Domnul Dumnezeu și ești preamărit de toată lumea.
46Slujitorii regelui care i-au aruncat nu încetau să încălzească cuptorul cu naftă și smoală, câlți și vreascuri.
47Flacăra se înălța deasupra cuptorului patruzeci și nouă de coți.
48Ieșind, i-a ars pe aceia dintre caldéi pe care i-a găsit lângă cuptor.
49Îngerul Domnului, care coborâse la cei care erau împreună cu Azaría în cuptor, a îndepărtat flacăra focului din cuptor.
50A făcut mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt proaspăt; focul nu i-a atins deloc, nu i-a chinuit și nici nu i-a făcut să sufere.
51Atunci, cei trei, într-un singur glas, au înălțat imnuri, l-au preamărit și l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, spunând:
52Binecuvântat ești tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri, vrednic de laudă și preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă și preamărit în veci!
53Binecuvântat ești în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă și preamărit în veci!
54Binecuvântat ești pe tronul domniei tale, vrednic de laudă și preamărit în veci!
55Binecuvântat ești tu, care pătrunzi abisurile și stai peste heruvimi, vrednic de laudă și preamărit în veci!
56Binecuvântat ești pe firmamentul [cerului], vrednic de laudă și preamărit în veci!
57Binecuvântați-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
58Binecuvântați-l, ceruri, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
59Binecuvântați-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
60Binecuvântați-l, ape toate de deasupra cerului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
61Binecuvântați-l, toate puterile, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
62Binecuvântați-l, soare și lună pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
63Binecuvântați-l, stele ale cerului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
64Binecuvântați-l, toate ploile și roua, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
65Binecuvântați-l, toate vânturile, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
66Binecuvântați-l, foc și căldură, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
67Binecuvântați-l, frig și arșiță, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
68Binecuvântați, rouă și brumă, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
69Binecuvântați-l, ger și îngheț, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
70Binecuvântați-l, ghețuri și zăpezi, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
71Binecuvântați-l, nopți și zile, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
72Binecuvântați-l, lumină și întuneric, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
73Binecuvântați-l, fulgere și nori, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
74Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul, să-l laude și să-l preamărească în veci!
75Binecuvântați-l, munți și dealuri, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
76Binecuvântați-l, tot ce răsare pe pământ, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
77Binecuvântați-l, mări și râuri, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
78Binecuvântați-l, izvoare, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
79Binecuvântați-l, pești și tot ce se mișcă în ape, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
80Binecuvântați-l, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
81Binecuvântați-l, toate fiarele și animalele, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
82Binecuvântați-l, fii ai oamenilor, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
83Binecuvântați-l, Israél, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
84Binecuvântați-l, preoți ai Domnului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
85Binecuvântați-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
86Binecuvântați-l, duhuri și suflete ale drepților, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
87Binecuvântați-l, sfinți și umili cu inima, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci!
88Binecuvântați-l, Ananía, Azaría și Misaél, pe Domnul, lăudați-l și preamăriți-l în veci, pentru că ne-a salvat din locuința morților și din mâna morții ne-a mântuit, ne-a eliberat din mijlocul cuptorului aprins de flăcări, din mijlocul focului ne-a eliberat.
89Mărturisiți-l pe Domnul, pentru că este bun, veșnică este îndurarea lui!
90Lăudați-l, toți cei care vă temeți de Domnul, pe Dumnezeul dumnezeilor, lăudați-l și mărturisiți că veșnică este îndurarea lui!
91Atunci, Nabucodonosór, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă și le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legați în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul și au spus: „Sigur, rege!”.
92El a luat cuvântul și a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegați, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfățișarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.
93Apoi, Nabucodonosór s-a apropiat de gura cuptorului aprins, a luat cuvântul și a zis: „Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieșiți și veniți!”. Atunci, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo au ieșit din mijlocul focului.
94S-au adunat satrapii, prefecții și guvernatorii și sfetnicii regelui și i-au văzut pe oamenii aceștia: focul nu avusese putere asupra trupurilor lor, părul capului lor nu se pârlise, pantalonii lor nu se modificaseră și miros de foc nu ieșea din ei.
95Nabucodonosór a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, care l-a trimis pe îngerul său și i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, și-au dat mai degrabă trupurile [la moarte] decât să slujească și să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor.
96Iată, eu dau poruncă potrivit căreia toate popoarele, neamurile și limbile care ar vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo să fie făcuți bucăți și casele lor să devină un morman [de ruine], pentru că nu este un alt Dumnezeu care să poată elibera în felul acesta”.
97Apoi, regele i-a făcut pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo să aibă succes în provincia Babilón.
98„Nabucodonosór, regele, către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc în toată țara: să aveți multă pace!
99Mi-a plăcut să vă fac cunoscute semnele și minunile pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a făcut față de mine.
100Cât de mari sunt semnele sale și cât de puternice sunt minunile lui! Domnia lui este o domnie veșnică și stăpânirea lui este din generație în generație. â