1Așa m-a făcut să văd Domnul Dumnezeu: „Un coș cu fructe!”.
2Mi-a zis: „Ce vezi, Ámos?”. Eu am zis: „Un coș cu fructe”. Domnul mi-a zis: „A sosit sfârșitul pentru poporul meu, Israél. Nu-i voi mai trece [cu vederea].
3Gemete vor deveni cântările templului în ziua aceea – oracolul Domnului Dumnezeu – multe cadavre vor fi aruncate în toate locurile. Tăcere!
4Ascultați lucrul acesta: voi îl călcați în picioare pe cel nevoiaș și-i nimiciți pe cei umili ai țării,
5spunând: „Când vor trece luna nouă, ca să vindem grâul, și sabátul, ca să deschidem grânarele, să micșorăm éfa și să mărim síclul, să falsificăm balanțele spre înșelătorie;
6să-i cumpărăm cu argint pe cei săraci, iar pe nevoiaș, cu o pereche de sandale, și să vindem și pleava grâului”.
7Domnul s-a jurat pe gloria lui Iacób: „Nu voi uita niciodată toate lucrările voastre.
8Oare pentru aceasta nu se va cutremura țara și nu vor jeli toți cei care locuiesc în ea? Se va ridica toată precum Nílul, se va revărsa și va reveni ca Nílul din Egipt.
9În ziua aceea – oracolul Domnului Dumnezeu – voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca țara în ziua luminoasă.
10Voi schimba sărbătorile voastre în jale și toate cântecele voastre, în lamentație. Voi face să fie sac pe toate coapsele voastre și chelie, pe fiecare cap. Voi face ca jalea pentru fiul unic și sfârșitul ei, ca o zi amară.
11Iată, vin zile – oracolul Domnului Dumnezeu – și voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine și nici sete de apă, ci de ascultarea cuvintelor Domnului!
12Vor rătăci de la mare la mare și de la nord la est. Vor cutreiera să caute cuvântul Domnului, dar nu-l vor găsi.
13În ziua aceea, vor leșina de sete fecioarele frumoase și tinerii.
14Ei, care jură pe ceea ce este vinovat în Samaría și spun: «Viu este Dumnezeul tău, Dan, și vie este calea spre Béer-Șéba », vor cădea și nu se vor mai ridica”.