Bible

1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Málta. 2 Localnicii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită: au aprins un foc și ne-au primit pe toți alături, căci începuse să plouă și era frig. 3 Paul adunase un braț de vreascuri și le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieșit și s-a prins de mâna lui. 4 Când au văzut localnicii șarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranță omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare și pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”. 5 Dar el, scuturând șarpele în foc, nu a suferit niciun rău. 6 Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-odată mort. După ce au așteptat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, și-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu. 7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Públius. Acesta ne-a primit și ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile. 8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Públius zăcea la pat cuprins de friguri și de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile asupra lui și l-a vindecat. 9 În urma acestui fapt, au venit și ceilalți bolnavi din insulă și au fost vindecați. 10 Ei ne-au copleșit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziție tot ce aveam nevoie. 11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase pe insulă și care purta emblema Dioscúrilor. 12 Am acostat la Siracúsa și am rămas trei zile. 13 De acolo, continuându-ne călătoria [pe lângă coastă], am ajuns la Réggio. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuóli în două zile. 14 Aici am întâlnit niște frați care ne-au rugat să rămânem șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma. 15 Frații de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Fórul lui Áppius și Trei Tavérne. Când i-a văzut, Paul i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj. 16 Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea. 17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraților, deși nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinților, la Ierusalím am fost predat în lanțuri în mâinile románilor. 18 Interogându-mă, aceștia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea. 19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la Cézar, nu ca și cum aș fi avut ceva ca să-mi acuz neamul. 20 Așadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din cauza speranței lui Israél port eu aceste lanțuri”. 21 Ei i-au răspuns: „Noi nu am primit din Iudéea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit niciunul dintre frați care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine. 22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândești tu. Cât privește însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni se vorbește împotrivă”. 23 I-au fixat o zi și au venit la el mai mulți la locuința lui. De dimineață până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, [căutând] să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise și din Profeți. 24 Unii au fost convinși de cele spuse de el, alții nu au crezut. 25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înțelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinților voștri prin profetul Isaía 26 când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune-i: ‹de auzit veți auzi, dar nu veți înțelege. De privit veți privi, dar nu veți vedea. 27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec› ». 28 Așadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor și ei vor asculta”. 29 . 30 El a rămas doi ani întregi în aceeași locuință închiriată și-i primea pe toți cei care veneau la el. 31 El predica împărăția lui Dumnezeu și învăța despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala și nestingherit.