1Davíd a pronunțat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.
2„Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu!
3Doamne, stânca mea, în el mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea, locul meu de refugiu și eliberatorul meu. Tu mă mântuiești din asuprirea mea!
4Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, și sunt eliberat de dușmanii mei.
5Căci m-au înconjurat valurile morții și m-au îngrozit râurile nimicirii.
6M-au înfășurat lanțurile locuinței morților și m-au prins lațurile morții.
7Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul, l-am chemat pe Dumnezeul meu; din lăcașul lui el mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
8S-a zguduit și s-a cutremurat pământul; temeliile cerului s-au zdruncinat și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9S-a ridicat fum din nările lui și foc mistuitor, din gura lui; cărbuni aprinși țâșneau din el.
10A aplecat cerurile și s-a coborât și negura era sub picioarele lui.
11A încălecat pe un heruvim și a zburat, s-a arătat pe aripile vântului.
12A pus întunericul în jurul lui ca niște corturi, ape întunecoase și nori deși.
13În fața strălucirii chipului său s-au aprins cărbuni de foc.
14A tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul;
15și-a trimis săgețile și i-a risipit, a fulgerat și i-a umplut de groază!
16Și au apărut izvoarele mării și s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea Domnului, la suflarea duhului mâniei sale.
17A trimis din înălțime și m-a luat, m-a salvat din apele cele mari.
18M-a mântuit de dușmanul meu puternic și de cei care mă urăsc, deși erau mai tari decât mine.
19M-au împresurat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijinitor.
20M-a scos la loc larg, m-a mântuit pentru că și-a găsit bucuria în mine.
21Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele îmi va da înapoi.
22Pentru că am păzit căile Domnului, n-am păcătuit [îndepărtându-mă] de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea și îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte.
24Am fost fără prihană înaintea lui și m-am păzit de fărădelege.
25Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea și după puritatea mea înaintea ochilor săi.
26Cu cel credincios, tu ești credincios, cu omul nevinovat, ești nevinovat.
27Cu cel curat, ești curat, dar cu cel viclean te arăți priceput.
28Tu mântuiești poporul celor sărmani și ochii tăi îi umilesc pe cei trufași.
29Căci tu ești lumina mea, Doamne! Domnul schimbă în strălucire întunericul meu.
30Prin tine înfrunt trupele [dușmane] și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri.
31Calea lui Dumnezeu este desăvârșită. Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toți cei care speră într-însul.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Sau cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este fortăreața mea puternică, face liberă pe deplin calea mea.
34El face picioarele ca ale cerbului și mă așază pe înălțimi.
35El învață mâinile mele pentru război și brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale și sprijinul tău m-a ajutat să cresc.
37Ai lărgit calea sub pașii mei și nu s-au clătinat gleznele mele.
38Îi voi urmări pe dușmanii mei și-i voi nimici și nu mă voi întoarce până nu-i voi distruge.
39Îi voi sfâșia, îi voi lovi și nu vor mai putea să se ridice, se vor prăbuși sub picioarele mele.
40M-ai încins cu tărie pentru luptă, i-ai răpus pe cei care se ridică împotriva mea.
41Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42Au strigat, dar nu era cine să-i salveze, [au strigat] către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.
43I-am zdrobit ca pulberea pământului, ca noroiul de pe ulițe i-am strivit și i-am călcat.
44Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului, m-ai păstrat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoșteam a ajuns să mă slujească.
45Cu luare aminte îmi dau ascultare fiii străinilor, mă lingușesc.
46Fiii străinilor și-au pierdut vlaga, ies tremurând din locurile lor de refugiu.
47Viu este Domnul și binecuvântată este stânca mea! Și preaînălțat este Dumnezeu, stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este cel care-mi dă revanșa și îmi subjugă popoarele.
49Mă faci să scap de dușmanii mei! Mă înalți mai presus de cei care se înalță împotriva mea și mă mântuiești de omul violent.
50De aceea, te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor și numele tău în psalmi îl voi cânta.
51El dă mari izbânzi regelui său, își arată bunăvoința față de unsul său, față de Davíd și urmașii lui pe veci!”.