1Tot așa, femeile, să fie supuse bărbaților lor, pentru ca, dacă unii nu ascultă cuvântul, prin purtarea soțiilor, fără cuvinte, ei să fie câștigați
2la vederea purtării voastre respectuoase și curate.
3Podoaba voastră să nu fie exterioară: împletitura părului, bijuteriile de aur, etalarea hainelor,
4ci interiorul inimii, cu [podoaba] nepieritoare a unui duh blând și liniștit care este plăcut lui Dumnezeu.
5Căci așa se împodobeau, odinioară, femeile sfinte care își puneau speranța în Dumnezeu, fiind supuse soților lor:
6astfel, Sára a ascultat de Abrahám, numindu-l stăpânul ei. Voi ați devenit fiicele ei dacă faceți binele și nu vă lăsați speriate de nimic.
7Tot așa și voi, bărbaților, trăiți împreună cu soțiile voastre, ținând cont că ele sunt făpturi mai slabe și arătându-le prețuire, întrucât sunt părtașe, împreună cu voi, la harul vieții, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie tulburate.
8În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire față de frați, milostivi și umiliți.
9Nu întoarceți rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea!
10Într-adevăr, „cine vrea să iubească viața și să vadă zile bune să-și ferească limba de la rău și buzele sale să nu vorbească cu înșelăciune,
11să evite răul și să facă binele, să caute pacea și s-o urmeze;
12pentru că ochii Domnului [sunt] peste cei drepți și urechile sale [sunt atente] la rugăciunile lor, iar fața Domnului [este] împotriva celor care fac rele”.
13Și cine vă va face rău, dacă sunteți zeloși pentru bine?
14Și chiar dacă veți suferi pentru dreptate, fericiți sunteți! Nu vă lăsați cuprinși de frică din cauza lor și nici să nu vă tulburați.
15Dimpotrivă, sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră,
16dar cu blândețe și bună cuviință, având o conștiință curată, ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos.
17Căci este mai bine să suferiți făcând binele, dacă așa vrea Dumnezeu, decât făcând răul.
18Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepți, ca să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce privește trupul, dar înviat cu duhul,
19în care a venit și a predicat sufletelor care erau în închisoare,
20celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Nóe, pe când se construia arca în care puțini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă.
21Aceasta este o imagine a Botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ștergere a necurăției trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conștiințe curate prin învierea lui Isus Cristos,
22cel care, după ce s-a înălțat la cer, este la dreapta lui Dumnezeu și îi sunt supuși îngerii, stăpânirile și puterile.