1La începutul anului [următor], când regii ies [la luptă], Ióab a scos vitejii armatei și a pustiit țara fiilor lui Amón. A venit și a asediat Rabá în timp ce Davíd era la Ierusalím. Ióab a lovit Rabá și a distrus-o.
2Davíd a luat coroana de pe capul regelui lor și a găsit-o în greutate de un talánt de aur. În ea era o piatră prețioasă și au pus-o pe capul lui Davíd. Prada din cetate pe care au luat-o a fost foarte mare.
3I-a scos pe locuitorii care erau în ea și i-a condamnat [să lucreze] cu fierăstrăul, cu sapa de fier și cu securea. Așa a făcut Davíd tuturor cetăților fiilor lui Amón. Apoi, Davíd și tot poporul s-au întors la Ierusalím.
4După aceea, a avut loc o bătălie cu filisténii la Ghézer. Atunci Sibecái din Hușá l-a lovit pe Sipái, dintre copiii refaímilor, și l-a umilit.
5A mai fost o bătălie cu filisténii. Elhanán, fiul lui Iaír, l-a lovit pe Lahmí, fratele lui Goliát din Gat, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul țesătorilor.
6A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea câte șase degete – douăzeci și patru [în total]. Și el i se născuse lui Rafá.
7El l-a disprețuit pe Israél, și Ionatán, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, l-a bătut.
8Aceștia i se născuseră lui Rafá la Gat și au căzut prin mâna lui Davíd și prin mâna slujitorilor săi.