1Au adus arca lui Dumnezeu și au stabilit-o în mijlocul cortului pe care-l întinsese Davíd pentru ea; apoi au adus arderi de tot și jertfe de împăcare înaintea lui Dumnezeu.
2Când Davíd a terminat de adus arderea de tot și jertfele de împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului.
3Apoi a împărțit tuturor celor din Israél, bărbați și femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne și o turtă de stafide.
4A pus înaintea arcei Domnului dintre levíți ca să slujească, să amintească, să-l preamărească și să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél:
5Asáf, căpetenia; Zaharía, al doilea; Ieiél, Șemiramót, Iehiél, Matitía, Elíab, Benáia, Óbed-Edóm și Ieiél. Ei aveau instrumente: alăute și harpe. Iar Asáf cânta la cimbale.
6Benáia și Iahaziél, preoții, [sunau] mereu din trâmbițe înaintea arcei alianței lui Dumnezeu.
7Atunci, în ziua aceea, Davíd a rânduit pentru prima oară ca Asáf și frații lui să-l preamărească pe Domnul.
8Lăudați-l pe Domnul, preamăriți numele lui! Faceți cunoscute printre popoare faptele sale [minunate]!
9Cântați-i, cântați psalmi! Meditați la toate minunile sale!
10Lăudați-vă cu numele lui cel sfânt! Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul!
11Căutați-l pe Domnul și ajutorul lui, căutați întotdeauna fața lui!
12Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile sale și de judecățile gurii lui.
13Voi, descendența lui Israél, slujitorul său, voi, copiii lui Iacób, aleșii lui.
14El, Domnul, este Dumnezeul nostru; judecățile lui sunt lege pentru tot pământul.
15Aduceți-vă aminte totdeauna de alianța sa, de cuvântul pe care l-a dat la mii de generații!
16De [alianța] pe care a încheiat-o cu Abrahám, de jurământul pe care i l-a făcut lui Isáac.
17Pe care l-a stabilit ca hotărâre pentru Iacób, alianță veșnică pentru Israél.
18Și a zis: „Ție îți dau țara Canaánului, partea ta de moștenire”.
19Pe când erați în număr mic, puțini și străini acolo,
20și mergeau de la un neam la altul, dintr-un regat la un alt popor.
21Nu a îngăduit nimănui să-i asuprească și de dragul lor a pedepsit și regi.
22„Nu vă atingeți de unșii mei, de profeți, și nu le faceți [niciun] rău”.
23Cântați Domnului, toți [locuitorii] pământului! Vestiți din zi în zi mântuirea lui!
24Vestiți printre neamuri gloria lui, tuturor popoarelor, minunile sale!
25Căci Domnul este mare și vrednic de laudă. Mai de temut este el decât toți zeii.
26Căci toți zeii popoarelor sunt deșertăciune, Domnul însă a făcut cerurile.
27Strălucirea și măreția sunt înaintea feței sale, tăria și bucuria sunt în lăcașul său.
28Dați Domnului, voi, familiile popoarelor, dați Domnului glorie și putere!
29Dați Domnului gloria numelui său! Aduceți ofrande [de laudă] și veniți înaintea lui! Prosternați-vă înaintea Domnului îmbrăcați în podoabe sfinte!
30Dansați înaintea lui, toți [locuitorii] pământului, el a stabilit pământul pe temelii solide!
31Să se bucure cerurile și să se veselească pământul! Să se spună printre neamuri: „Domnul stăpânește!”.
32Să vuiască marea și tot ce cuprinde ea, să exulte câmpia și tot ceea ce este în ea!
33Atunci, vor tresălta de bucurie copacii pădurilor în fața Domnului, care vine să judece pământul.
34Lăudați-l pe Domnul, căci este bun, veșnică este îndurarea lui!
35Spuneți: „Mântuiește-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, și adună-ne dintre popoare! Ca să preamărim numele tău cel sfânt și să ne mândrim lăudându-te pe tine”.
36Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél din veac și până-n veac! Să zică tot poporul: „Amin!”. Să-l laude pe Domnul!
37[Davíd] i-a lăsat acolo, înaintea arcei alianței Domnului, pe Asáf și pe frații lui ca să slujească mereu înaintea arcei, după necesitatea fiecărei zile.
38[I-a lăsat] pe Óbed-Edóm și pe Hosá cu frații lor: șaizeci și opt [de oameni]; pe Óbed-Edóm, fiul lui Ieditún, și pe Hosá ca ușieri.
39Pe Sadóc, preotul, și pe frații lui, preoții, [i-a pus] înaintea sanctuarului Domnului, pe înălțimea care este în Gabaón,
40ca să aducă mereu arderi de tot Domnului pe altarul arderilor de tot, dimineața și seara, și [să împlinească] tot ceea ce este scris în legea Domnului pe care a poruncit-o pentru Israél.
41Cu ei erau Hemán și Iedutún și ceilalți care fuseseră aleși și numiți pe nume ca să-l laude pe Domnul, căci veșnică este îndurarea lui.
42Cu ei erau Hemán și Iedutún, care aveau trâmbițe și cimbale pentru cei care sunau din ele și instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutún erau ușieri.
43Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui. Iar Davíd s-a întors să-și binecuvânteze casa.