1 Kings 17
1 Ilíe din Tíșbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.
2 Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]:
3 „Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului!
4 Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.
5 El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu.
7 Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
8 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]:
9 „Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.
10 [Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”.
11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”.
12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”.
13 Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău!
14 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Vasul cu făină nu se va termina și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când Domnul va da ploaie peste fața pământului»”.
15 Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp.
16 Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe.
17 După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.
18 [Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”.
19 El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui.
20 Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”.
21 S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.
22 Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu.
23 Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.
24 Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.