1 Corinthians 7
1 Referitor la cele ce mi le-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2 Totuși, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-și aibă soția lui și fiecare [soție] să-și aibă soțul ei!
3 Soțul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și soția față de soț.
4 Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția.
5 Să nu vă lipsiți unul de celălalt decât cu consimțământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicați rugăciunii și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satàna din cauza nestăpânirii voastre.
6 Vă spun lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă.
7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, însă fiecare își are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.
8 Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine.
9 Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10 Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț!
11 Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-și lase soția!
12 Celorlalți le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necreștină și ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase!
13 Iar dacă o femeie are un soț necreștin și acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-și lase soțul,
14 căci soțul necreștin este sfințit prin soție, iar soția necreștină este sfințită prin frate; altfel, copiii voștri ar fi necurați, însă ei sunt sfinți.
15 Dar dacă cel necreștin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace.
16 Căci cum [poți să] știi, tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau cum poți ști, tu, soțule, dacă îți vei mântui soția?
17 În afară de aceste cazuri, să umble fiecare așa cum i-a dat Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile.
18 Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână așa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă!
19 Nici circumcízia nu înseamnă nimic și nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat!
21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poți să devii liber, mai degrabă profită,
22 căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului.
23 Voi ați fost cumpărați cu un preț mare. Nu deveniți sclavii oamenilor!
24 Fraților, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
25 Cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul [harul] de a fi vrednic de crezare.
26 Eu cred că este bine, din cauza dificultății [timpului] de față, e bine ca omul să fie așa:
27 ești legat de femeie, nu căuta să te desparți; nu ești legat de femeie, nu căuta femeie!
28 Totuși, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Dar aceștia vor avea suferințe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruț.
29 Fraților, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca și cum nu ar avea,
30 cei care plâng ca și cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca și cum nu ar poseda,
31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.
32 Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului,
33 însă cel care este căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă soției,
34 și este împărțit. Tot așa și femeia necăsătorită, tot așa și fecioara se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup și în duh, însă cea căsătorită se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
35 Aceasta o spun spre avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste și conduce la Domnul, fără abatere.
36 Dacă cineva crede că este o rușine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, și așa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuiește. Ei să se căsătorească!
37 Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns și are putere asupra propriei voințe și a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine.
38 Așa încât cel care își dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face și mai bine.
39 O femeie este legată cât timp îi trăiește bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.
40 Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne așa. Cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu.