1 Corinthians 3
1 Iar eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne, ca unor copilași în Cristos.
2 V-am dat să beți lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteați [primi], ba nici acum nu puteți,
3 pentru că sunteți încă [oameni] de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie și ceartă, nu sunteți oare [oameni] de carne și nu umblați în felul oamenilor?
4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apólo”, nu sunteți voi oameni?
5 Dar ce este Apólo? Sau ce este Paul? Niște slujitori, fiecare după cum i-a dat Domnul, prin care ați [început] să credeți.
6 Eu am plantat, Apólo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească,
7 așa încât nici cel care plantează, nici cel care udă nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face să crească.
8 Și cel care plantează, și cel care udă sunt una și fiecare își va primi plata proprie după truda proprie.
9 Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înțelept, eu am pus temelia, iar un altul construiește deasupra, dar fiecare să aibă grijă cum construiește!
11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos.
12 Dar dacă cineva pune pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie,
13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, căci ziua [Domnului] o va face cunoscută, pentru că în foc va fi dezvăluită și focul va arăta cum este lucrarea fiecăruia.
14 Dacă lucrarea pe care cineva o construiește deasupra rămâne, va primi răsplată,
15 dacă lucrarea lui va fi arsă, va fi pedepsit. El va fi totuși mântuit, dar numai ca prin foc.
16 Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt.
18 Să nu se înșele nimeni! Dacă cineva dintre voi crede că este înțelept în lumea aceasta, să devină nebun ca să devină înțelept,
19 pentru că înțelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, căci este scris: „El îi va pierde pe cei înțelepți în șiretenia lor”
20 și din nou: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți, el știe că sunt zadarnice ”.
21 Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre:
22 fie Paul, fie Apóllo, fie Chéfa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre,
23 iar voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.