Romans 14
1 Primiți-l pe cel slab în credință, dar nu pentru dispute asupra unor păreri.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă doar legume.
3 Cel ce mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a acceptat.
4 Cine ești tu, care judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade! Totuși, va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.
5 Unul prețuiește o zi mai presus decât alta, iar altul prețuiește fiecare zi. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui!
6 Cel care ține ziua, pentru Domnul o ține! Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă el Îi mulțumește lui Dumnezeu; iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu.
7 Fiindcă niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul nu moare pentru sine.
8 Dacă trăim, pentru Domnul trăim și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului.
9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească atât peste cei morți, cât și peste cei vii.
10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți ne vom prezenta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
11 Fiindcă este scris: „Viu sunt Eu!, zice Domnul, că orice genunchi se va apleca înaintea Mea și orice limbă Îi va da slavă lui Dumnezeu!”
12 Așadar, fiecare dintre noi va da socoteală [lui Dumnezeu] despre sine însuși.
13 Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci, mai degrabă, hotărâți să nu puneți înaintea unui frate vreo piatră de poticnire sau vreo piedică.
14 Știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este întinat în sine, decât pentru cel care consideră ceva a fi întinat; pentru acesta este întinat.
15 Căci, dacă din cauza unei mâncări este mâhnit fratele tău, tu nu mai trăiești potrivit dragostei. Nu nimici prin mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos!
16 Nu lăsați, deci, ca binele vostru să fie vorbit de rău!
17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cel care-I slujește lui Cristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.
19 Să urmărim, așadar, lucrurile care duc la pace și ne zidesc unii pe alții.
20 Nu nimici lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, dar este rău pentru omul care, mâncând, devine un prilej de cădere.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci ceva în care fratele tău se poticnește.
22 Convingerea [pe care] o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă singur prin ceea ce el însuși aprobă!
23 Dar cel ce are îndoieli și totuși mănâncă, este condamnat, pentru că nu mănâncă din convingere. Tot ce nu este din convingere este păcat!