Romans 11
1 Atunci întreb: oare Și-a abandonat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt un israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu cu privire la Israel:
3 „Doamne, pe profeții Tăi i-au ucis, altarele Tale le-au dărâmat, am rămas doar eu și caută să-mi ia viața!”
4 Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Și tot așa în vremea de acum există o rămășiță potrivit unei alegeri prin har.
6 Dacă este prin har, nu mai este prin fapte; altfel, harul n-ar mai fi har! [Dar dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altfel, fapta n-ar mai fi faptă!]
7 Și atunci? Israel n-a dobândit ceea ce căuta, dar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți,
8 după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.
9 și David zice: Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laț, într-o capcană și o răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă, iar spinarea să le-o ’ncovoi fără ’ncetare.
11 Întreb atunci: Oare s-au împiedicat ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, mântuirea a ajuns la neamuri, ca să-i provoace la gelozie.
12 Și dacă abaterea lor a fost o bogăție pentru lume, iar eșecul lor o bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor!?
13 Vă spun vouă, neamurilor: În măsura în care eu sunt într-adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba,
14 în speranța că voi provoca la gelozie pe cei din neamul meu și-i voi mântui pe unii dintre ei.
15 Căci dacă respingerea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va însemna primirea lor, dacă nu viață din morți?!
16 Dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
17 Și dacă unele dintre ramuri au fost rupte, iar tu, care ești un măslin sălbatic, ai fost altoit printre celelalte și ai devenit părtaș rădăcinii rodnice a măslinului,
18 nu te mândri față de ramuri. Chiar dacă te mândrești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19 Vei zice atunci: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!”
20 Bine! Au fost rupte din cauza necredinței, iar tu stai datorită credinței. Nu te îngâmfa, ci teme-te!
21 Căci, dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!
22 Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut, iar bunătatea lui Dumnezeu față de tine, dacă vei persevera în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu!
23 Și ei, de asemenea, dacă nu vor persevera în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou.
24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care, potrivit naturii sale, era sălbatic și, împotriva naturii, ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile naturale, înapoi în propriul lor măslin?
25 Căci nu vreau să nu cunoașteți taina aceasta, fraților, ca să nu vă credeți înțelepți: o împietrire a venit peste o parte din Israel până vor intra toate neamurile
26 și astfel întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, va îndepărta nelegiuirile de la Iacov
27 și acesta va fi legământul Meu cu ei, când le voi îndepărta păcatele.”
28 În ceea ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani spre binele vostru; în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul patriarhilor.
29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
30 Așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum ați primit îndurare prin neascultarea acestora,
31 tot astfel sunt și ei acum neascultători, pentru ca prin îndurarea arătată vouă să aibă și ei parte [acum] de îndurare.
32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Sale!
34 Cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfătuitorul Lui?
35 Sau cine I-a dat Lui ceva mai întâi, Ca să-i poată fi dat înapoi?
36 Căci din El, prin El și pentru El sunt toate. Lui să Îi fie adusă slava în veci! Amin.