Revelation 6
1 Am văzut când a deschis Mielul unul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino! ”
2 M-am uitat și, iată, a ieșit un cal alb, iar cel ce ședea pe el avea un arc. I s-a dat o cunună și a pornit învingător, ca să învingă.
3 Când a deschis cel de-al doilea sigiliu, am auzit pe a doua ființă vie zicând: „Vino!”
4 Și a ieșit un alt cal, unul roșu ca focul, iar celui care ședea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i s-a dat o sabie mare.
5 Când a deschis al treilea sigiliu, am auzit cea de-a treia ființă vie zicând: „Vino!” M-am uitat și, iată, un cal negru, iar cel care ședea pe el avea în mână o balanță.
6 Și din mijlocul celor patru ființe am auzit ceva ca un glas, zicând: „O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu strici uleiul și vinul!”
7 Când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii zicând: „Vino!”
8 M-am uitat și, iată, a ieșit un cal galben-verzui, iar numele celui care ședea pe el era Moartea. Locuința morților îl urma. Li s-a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și prin animalele sălbatice ale pământului.
9 Când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră înjunghiați din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei pe care o avuseseră.
10 Ei strigau cu glas tare, zicând: „O, Stăpâne, Tu Cel sfânt și adevărat, până când nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru împotriva locuitorilor pământului?”
11 Fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până când se va împlini numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, al celor care urmau să fie uciși asemenea lor.
12 Și am văzut că atunci când a deschis al șaselea sigiliu s-a făcut un mare cutremur, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna toată s-a făcut ca sângele,
13 iar astrele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își pierde smochinele necoapte când este scuturat de un vânt puternic.
14 Cerul a fost dat la o parte, fiind înfășurat ca un sul, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate de la locurile lor.
15 Regii pământului, cei mari, comandanții, cei bogați, cei puternici și orice rob sau om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.
16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui care șade pe tron și de mânia Mielului,
17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?”