Revelation 12
1 Un semn mare a fost văzut în cer: o femeie învăluită în soare, având sub picioarele ei luna, iar pe capul ei o coroană din douăsprezece stele.
2 Era însărcinată și striga în durerile nașterii, chinuindu-se să nască.
3 A mai fost văzut și un alt semn în cer: iată, era un mare balaur roșu, având șapte capete și zece coarne, iar pe capetele lui șapte diademe.
4 Coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Balaurul stătea înaintea femeii care era gata să nască, așa încât, atunci când va naște, să-i înghită copilul.
5 Ea a născut un copil de parte bărbătească, pe Cel ce urma să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.
6 Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca s-o hrănească acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.
7 Și în cer a avut loc un război: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul s-a luptat alături de îngerii lui.
8 Dar n-a putut să învingă și nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer.
9 Așadar, balaurul cel mare a fost aruncat jos – el, șarpele cel vechi care se numește Diavolul și Satan, cel care amăgește întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.
10 Și am auzit un glas puternic în cer, zicând: „Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului Său, fiindcă acuzatorul fraților noștri – cel care îi acuza zi și noapte înaintea Dumnezeului nostru – a fost aruncat jos.
11 Ei l-au învins prin sângelui Mielului și prin cuvântului mărturiei lor. Și nu și-au iubit viața până la moarte.
12 De aceea veseliți-vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Dar vai de voi, pământ și mare, căci a coborât diavolul la voi, cuprins de o mare mânie, știind că mai are puțină vreme!”
13 Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14 Dar femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, așa încât să poată zbura în pustiu, la locul ei, acolo unde este hrănită o vreme, vremi și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui.
15 Însă șarpele a aruncat din gura lui, în urma femeii, apă ca un râu, ca să o facă să fie luată de râu.
16 Dar pământul i-a venit în ajutor femeii: și-a deschis gura și a înghițit râul pe care l-a aruncat balaurul din gura lui.
17 Așadar, balaurul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să se războiască cu ceilalți urmași ai ei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus.
18 Apoi balaurul a stat pe nisipul mării.