Revelation 10
1 Și am văzut un alt înger puternic coborând din cer, învăluit de un nor. Curcubeul era deasupra capului lui, fața îi era ca soarele, picioarele ca niște stâlpi de foc
2 și avea în mână un sul mic deschis. El și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe uscat.
3 A strigat cu glas puternic, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și-au făcut auzite glasurile lor.
4 Și când au răsunat cele șapte tunete, eram gata să scriu. Am auzit, însă, un glas din cer zicând: „Pecetluiește cele spuse de cele șapte tunete și nu le scrie!”
5 Și îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer
6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, pe Cel care a creat cerul și cele ce sunt în el, pământul și cele ce sunt pe el, marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi nicio amânare,
7 ci, în zilele când va vorbi cel de-al șaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiță, se va împlini și taina lui Dumnezeu, așa cum o vestise El robilor Săi, profeții.
8 Și glasul din cer pe care l-am auzit mi-a vorbit din nou, zicând: „Du-te, ia sulul deschis din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe uscat.”
9 M-am dus către înger și i-am zis să-mi dea sulul cel mic. Și el mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat sulul cel mic din mâna îngerului și l-am mâncat în întregime; în gură mi-a fost dulce ca mierea, iar când l-am mâncat, stomacul mi s-a umplut de amărăciune.
11 Și ei mi-au zis: „Trebuie să profețești din nou cu privire la popoare, neamuri, limbi și la mulți regi!”