1De aceea, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun sentiment de afecțiune și compasiune,
2împliniți-mi bucuria de a gândi la fel, având aceeași dragoste, aceleași trăiri sufletești și același mod de gândire.
3Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, considerându-i pe ceilalți mai presus de voi înșivă,
4fiecare din voi să urmărească nu doar foloasele proprii, ci și foloasele celorlalți.
5Să aveți în voi acest gând care era și în Cristos Isus:
6El, existând de la început în forma lui Dumnezeu, n-a considerat că a fi egal cu Dumnezeu este ceva de care să Se țină cu orice preț,
7ci S-a golit pe Sine luând forma unui rob și făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om.
8S-a smerit, făcându-Se ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce.
9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,
10pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi: din locurile cerești și de pe pământ și de sub pământ
11și orice limbă să-L mărturisească pe Isus Cristos ca Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
12Așadar, preaiubiții mei, așa cum ați ascultat întotdeauna – nu doar în prezența mea, ci cu mult mai mult acum în absența mea – duceți-vă până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur,
13căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi atât să voiți, cât și să înfăptuiți, potrivit cu bunăvoința Sa.
14Faceți toate lucrurile fără cârtiri și dispute,
15ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur în mijlocul unei generații stricate și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume,
16ținând cu tărie Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar, nici n-am ostenit în zadar.
17Dar, chiar dacă ar fi să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujirea credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur împreună cu voi toți.
18Tot așa, bucurați-vă și voi, și bucurați-vă împreună cu mine.
19Nădăjduiesc în Domnul Isus să vi-l trimit curând pe Timotei, ca să fiu și eu încurajat, aflând vești cu privire la voi.
20Căci n-am pe nimeni de care să fiu atât de legat sufletește și care să se îngrijească în mod sincer de cele ce vă privesc.
21Căci toți își caută propriile foloase, nu pe ale lui Isus Cristos.
22Voi cunoașteți, însă, vrednicia lui, căci a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui.
23Așadar, nădăjduiesc să vi-l trimit imediat ce voi vedea cum stau lucrurile cu privire la mine.
24Am încredere în Domnul că și eu voi veni curând.
25Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, lucrător și luptător împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele.
26Căci îi era dor de voi toți și era mâhnit pentru că ați auzit că fusese bolnav.
27Într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, dar Dumnezeu S-a îndurat de el; și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
28De aceea, vi-l trimit fără întârziere ca, văzându-l din nou, să vă bucurați, iar eu să nu mai fiu atât de întristat.
29Așadar, primiți-l în Domnul, cu toată bucuria și prețuiți astfel de oameni!
30Căci, de dragul lucrării lui Cristos, a fost aproape de moarte, riscându-și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujirii voastre pentru mine.