Mark 8
1 În zilele acelea, s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și, neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe ucenici la El și le-a zis:
2 „Mi-e milă de mulțime, pentru că stau cu Mine deja de trei zile și nu au ce să mănânce.
3 Și, dacă-i las să plece flămânzi acasă, vor leșina pe drum, căci unii dintre ei au venit de departe.”
4 Ucenicii I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustietate?”
5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveți?” Și ei au răspuns: „Șapte!”
6 Atunci a cerut mulțimii să se așeze pe pământ. A luat cele șapte pâini, a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă. Și ei le-au împărțit mulțimii.
7 Aveau și câțiva peștișori. După ce i-a binecuvântat, Isus a cerut ca și aceștia să fie împărțiți.
8 Au mâncat și s-au săturat; și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase.
9 Erau în jur de patru mii de oameni. El le-a dat drumul,
10 a urcat îndată în barcă cu ucenicii Săi și a venit în partea Dalmanutei.
11 Au venit fariseii și au început o dispută cu El, cerându-I un semn din cer, ca să-L pună la încercare.
12 Isus a suspinat adânc în duhul Lui și a zis: „Pentru ce cere generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.”
13 Și, lăsându-i, S-a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm.
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15 Isus îi sfătuia, zicându-le: „Fiți atenți și păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod.”
16 Ei au început să discute unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.
17 Știind acestea, El le-a spus: „De ce ziceți între voi: «Pentru că n-avem pâini»? Tot nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?
18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă amintiți
19 câte coșuri pline cu bucăți rămase ați adunat când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii?” Ei I-au răspuns: „Douăsprezece!”
20 „Dar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați adunat?” „Șapte!” I-au răspuns ei.
21 Atunci El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”
22 Au venit la Betsaida. I-au adus un orb și L-au rugat să-L atingă.
23 El l-a luat pe orb de mână, l-a dus în afara satului și, după ce a scuipat pe ochii lui și Și-a pus mâinile peste el, l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24 El s-a uitat și a zis: „Văd oamenii, dar îi văd ca pe niște copaci care umblă.”
25 Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii lui. Omul a privit țintă, a fost vindecat și vedea clar toate lucrurile.
26 Și El l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în sat!”
27 Isus și ucenicii Săi s-au dus spre satele Cezareei lui Filip. Pe drum, îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
28 Ei I-au răspuns: „Unii spun: «Ioan Botezătorul», alții «Ilie», iar alții «unul dintre profeți».”
29 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” Petru I-a răspuns: „Tu ești Cristosul!”
30 El, însă, le-a cerut insistent să nu spună nimănui cine este El.
31 Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și, după trei zile, să învie.
32 Discuta subiectul acesta deschis. Luându-L deoparte, Petru a început să-L dojenească.
33 Dar El, întorcându-Se și privindu-i pe ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru, zicându-i: „Treci înapoia mea, Satan! Căci nu te gândești la ale lui Dumnezeu, ci la ale oamenilor!”
34 Apoi a chemat la Sine mulțimea și pe ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!
35 Căci cine vrea să-și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața de dragul Meu și al Evangheliei o va scăpa.
36 Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume dacă și-ar pierde sufletul?
37 Sau ce ar putea să dea un om la schimb pentru sufletul său?
38 Căci dacă cineva se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiului Omului se va rușina când va veni în slava Tatălui Său, cu îngerii cei sfinți.”