1Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată.
2Unii Îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în ziua sabatului, ca să-L poată învinui.
3Și El a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te și vino în mijloc!”
4Apoi le-a zis: „Este permis în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să salvezi o viață sau să ucizi?” Ei, însă, tăceau.
5Rotindu-Și privirea peste ei cu mânie, întristat fiind de împietrirea inimii lor, El a zis omului: „Întinde-ți mâna!” Și el și-a întins-o și mâna i-a fost vindecată.
6Fariseii au ieșit afară și s-au sfătuit îndată cu irodienii împotriva Lui, cum să-L omoare.
7Isus S-a retras împreună cu ucenicii Săi spre mare. Și o mare mulțime de oameni L-a urmat: din Galileea, din Iudeea,
8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și al Sidonului. Auzind câte făcea, marea mulțime a venit la El.
9El le-a zis ucenicilor Săi ca o barcă să-i stea la îndemână datorită mulțimii, ca să nu-L îmbulzească.
10Căci i-a vindecat pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se năpusteau asupra Lui ca să-L atingă.
11Și, când duhurile necurate Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
12Dar El le poruncea cu asprime să nu-L facă de cunoscut.
13Isus a urcat pe munte și i-a chemat pe aceia pe care a voit El. Și ei au venit la El.
14A desemnat doisprezece, [pe care i-a și numit apostoli], ca să fie cu El, să-i trimită să predice
15și să aibă autoritate să scoată demoni.
16[I-a desemnat, deci, pe cei doisprezece]: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru,
17pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele de Boanerghés, adică „Fiii tunetului”,
18pe Andrei, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Tadeu, pe Simon Zelotul
19și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut.
20Apoi a venit în casă și mulțimea s-a adunat din nou, așa încât nu puteau nici să mănânce.
21Când au auzit ai Săi, au venit să-L ia cu forța, căci ziceau ei: „Și-a ieșit din minți!”
22Au venit și cărturarii din Ierusalim, spunând că are în El pe Beelzebul și că scoate demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor.
23Chemându-i la Sine, El le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satan să-l scoată afară pe Satan?
24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, acea împărăție nu poate dăinui.
25Iar dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, acea casă nu poate dăinui.
26Și, dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci își găsește sfârșitul.
27Nimeni nu poate intra în casa unui om puternic ca să-i fure bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi. Numai atunci îi va jefui casa!
28Adevărat vă spun că toate păcatele și blasfemiile se vor ierta fiilor oamenilor, oricâte ar fi rostit,
29dar oricine va rosti o blasfemie împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veci, ci se face vinovat de un păcat veșnic.”
30Pentru că ei spuneau: „Are duh necurat!”
31Au venit mama și frații Lui și, stând afară, au trimis să-L cheme.
32Mulțimea ședea în jurul Lui. Și I-au zis: „Iată că mama Ta și frații Tăi [și surorile Tale] sunt afară și te caută.”
33El le-a răspuns: „Cine este mama Mea și cine sunt frații [Mei]?”
34Și rotindu-Și privirea peste cei care erau așezați în jurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei!
35[Căci] cel care face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este și frate, și soră, și mamă.”