Mark 14
1 După două zile erau Paștele și Azimele, iar mai-marii preoților și cărturarii căutau să-L prindă printr-un vicleșug, ca să-L omoare.
2 Căci ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se răzvrătească poporul.”
3 Fiind în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. A spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul lui Isus.
4 Unii erau indignați și își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum?
5 Căci s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de dinari și da săracilor.” Și o mustrau.
6 Dar Isus a zis: „Lăsați-o în pace! De ce o necăjiți? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.
7 Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine. Pe Mine, însă, nu Mă aveți întotdeauna!
8 Ea a făcut ce a putut! Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că oriunde se va vesti Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.”
10 Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la mai-marii preoților ca să-L dea în mâinile lor.
11 Aceștia, când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da bani. Și el căuta momentul potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
12 În prima zi a Azimelor, când sacrificau mielul pascal, ucenicii Săi I-au zis: „Unde vrei să mergem să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”
13 Atunci i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l!
14 Și unde va intra el, să spuneți stăpânului casei că Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea unde să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»
15 Și vă va arăta sus o cameră mare, gata pregătită. Acolo să pregătiți Paștele pentru noi!”
16 Ucenicii Lui au plecat, au ajuns în cetate, au găsit întocmai cum le spusese El, și au pregătit Paștele.
17 Iar când s-a înserat, a venit El împreună cu cei doisprezece.
18 În timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.”
19 Ei au început să se întristeze și să-I zică, unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
20 Dar El le-a zis: „Este unul dintre cei doisprezece, care întinge în vas cu Mine!
21 Fiindcă Fiul Omului se duce după cum este scris despre El, dar vai de acel om prin care este vândut Fiul Omului. Ar fi fost mai bine ca omul acela să nu se fi născut.”
22 În timp ce ei mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.”
23 Apoi a luat paharul și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el.
24 El le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou, în Împărăția lui Dumnezeu.”
26 Și, după ce au cântat psalmii, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: „Toți vă veți poticni, căci este scris: «Voi bate păstorul și turma se va risipi.»
28 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29 Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.”
30 Atunci Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!”
31 Dar Petru i-a răspuns răspicat: „Chiar dacă ar trebui să mor, de Tine nicidecum nu mă voi lepăda!” Și toți spuneau la fel.
32 Au venit apoi într-un loc numit Ghetsimani și El a zis ucenicilor Săi: „Așezați-vă aici, până când mă voi ruga.”
33 I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înfioare și să Se tulbure foarte tare.
34 El le-a zis: „Sufletul Mi-e cuprins de o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați!”
35 S-a dus puțin mai departe, a căzut la pământ și S-a rugat să treacă de la El, dacă se poate, ceasul acela.
36 Și zicea: „Abba, Tată, toate lucrurile Îți sunt posibile. Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!”
37 Apoi a venit la ucenici și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? O oră n-ai putut să veghezi?
38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de zel, dar trupul este neputincios!”
39 Și îndepărtându-Se din nou, S-a rugat spunând aceleași cuvinte.
40 Apoi, întorcându-se la ei, i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreunați și nu știau ce să-I răspundă.
41 A venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți și odihniți-vă de acum înainte! Destul! A sosit ceasul! Iată, Fiul Omului este dat în mâinile celor păcătoși.
42 Ridicați-vă! Haideți să mergem! Iată că s-a apropiat cel care Mă vinde.”
43 Pe când El încă vorbea, a venit îndată Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege, trimiși de mai-marii preoților, de cărturari și de bătrâni.
44 Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Prindeți-L și duceți-L sub pază.”
45 Când a sosit, s-a îndreptat îndată spre El și I-a zis: „Rabbi!” Apoi L-a sărutat.
46 Atunci, ei au pus mâna pe El și L-au prins.
47 Însă unul din cei care stăteau lângă El și-a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea.
48 Isus le-a zis: „Ați ieșit să Mă înhățați ca pe un tâlhar, cu săbii și ciomege?
49 Am fost cu voi în fiecare zi, învățându-vă în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile.”
50 Atunci toți L-au părăsit și au fugit.
51 După El mergea, însă, un anumit tânăr care-și învelise trupul gol cu o pânză de in. Au pus mâna pe el,
52 dar acesta a fugit gol, lăsând în urmă pânza de in.
53 L-au dus pe Isus la marele preot și au venit acolo mai-marii preoților, toți bătrânii și cărturarii.
54 Petru L-a urmat la o anumită distanță, până în curtea marelui preot. Stătea împreună cu servitorii și se încălzea la foc.
55 Mai-marii preoților și întreg Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-L condamne la moarte, dar nu găseau.
56 Căci mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.
57 S-au ridicat unii care, depunând mărturie mincinoasă împotriva Lui, ziceau:
58 „Noi L-am auzit zicând: «Voi nimici Templul acesta făcut de mâna omului și în trei zile voi zidi un altul care nu va fi făcut de mână omenească!»”
59 Dar nici în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor.
60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul Sinedriului și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?”
61 Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: „Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 Isus a răspuns: „Eu sunt! Și veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”
63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?”
64 Ați auzit blasfemia. Cum vi se pare? Și toți L-au condamnat ca fiind vrednic de moarte.
65 Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața și să-L lovească, zicându-I: „Profețește!” Iar gărzile L-au luat la palme.
66 În timp ce Petru era jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot
67 și, văzându-l că se încălzește, l-a privit și i-a zis: „Și tu erai cu nazarineanul, cu Isus!”
68 El, însă, a negat, spunând: „Nici nu-L cunosc, nici nu pricep ce spui.” Apoi a ieșit în afara curții [și a cântat cocoșul].
69 Văzându-l, slujnica a început din nou să spună celor care ședeau acolo: „Acesta este unul dintre ei!”
70 Dar el a negat din nou. După puțin timp, cei care ședeau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Sigur ești unul dintre ei, căci ești galileean.”
71 Dar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”
72 Și, îndată, cocoșul a cântat a doua oară. Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!” Și a izbucnit în plâns.