Mark 11
1 Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi
2 și le-a zis: „Mergeți în satul care este în fața voastră și, îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l încoace!
3 Iar dacă vă va zice cineva: «De ce faceți lucrul acesta?», să-i spuneți: «Domnul are nevoie de el și îndată îl va trimite înapoi aici.»”
4 Ei au plecat, au găsit un măgăruș legat la o ușă afară în stradă și l-au dezlegat.
5 Câțiva oameni dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți de dezlegați măgărușul?”
6 Ei le-au răspuns după cum le spusese Isus și i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus S-a așezat deasupra.
8 Și mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri.
9 Atât cei care mergeau înaintea Lui, cât și cei care-L urmau strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăția care vine, a părintelui nostru David! Osana în locurile preaînalte!”
11 A intrat în Ierusalim, în Templu, și a privit toate lucrurile, de jur împrejur. Fiind deja o oră târzie, a ieșit spre Betania, împreună cu cei doisprezece.
12 A doua zi, pe când ieșeau din Betania, Isus a flămânzit.
13 Văzând de departe un smochin care avea frunze, S-a dus să vadă, poate va găsi ceva în el! Ajungând la el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor.
14 Atunci i-a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Ucenicii Săi L-au auzit.
15 Au venit la Ierusalim și, intrând în Templu, El a început să-i scoată afară pe cei care vindeau și cumpărau în Templu. Apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei.
16 Și nu permitea nimănui să care vreun obiect prin Templu.
17 Îi învăța și le spunea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele»? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”
18 Mai-marii preoților și cărturarii L-au auzit și căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
19 Când se însera, Isus și ucenicii ieșeau afară din cetate.
20 Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Aducându-și aminte, Petru I-a zis: „Rabbi, privește smochinul pe care l-ai blestemat! Este uscat!”
22 Isus le-a răspuns: „Aveți credință în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că dacă cineva ar spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se întâmplă, i se va face după credință.
24 De aceea vă spun: Tot ce veți cere când vă rugați, să credeți că ați și primit și vi se va da.
25 Iar când stați în picioare și vă rugați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte greșelile.
26 [Dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.] ”
27 Au venit din nou la Ierusalim. În timp ce Isus umbla prin Templu, au venit la El mai-marii preoților, cărturarii și bătrânii poporului
28 și I-au zis: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să le faci?”
29 Isus le-a zis: „Vă pun o singură întrebare. Răspundeți-Mi și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!”
31 Ei au început să vorbească între ei: „Dacă i-am zice: «Din cer!» ne va spune: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»
32 Dar dacă I-am zice: «De la oameni!»?” Se temeau însă de popor, fiindcă toți erau de părere că Ioan a fost, într-adevăr, un profet.
33 Așadar, I-au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”