Luke 9
1 Isus i-a chemat pe cei doisprezece și le-a dat putere și autoritate peste toți demonii și să vindece boli.
2 Apoi i-a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să vindece [pe cei bolnavi].
3 El le-a zis: „Să nu luați nimic pe drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, și nici să nu aveți câte două cămăși.
4 În orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați.
5 Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieșiți din cetatea aceea să vă scuturați praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.”
6 Atunci ei au plecat și străbăteau sat după sat, vestind Evanghelia și făcând vindecări pretutindeni.
7 Tetrarhul Irod a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan a înviat din morți,
8 alții că s-a arătat Ilie și alții că a înviat un profet dintre cei din vechime.
9 Irod a zis: „Pe Ioan, eu l-am decapitat! Atunci cine este acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și căuta să-L vadă.
10 După ce s-au întors, apostolii I-au istorisit ceea ce au făcut. El i-a luat cu Sine și S-a retras deoparte, spre o cetate numită Betsaida.
11 Dar mulțimile au aflat și au mers după El. Primindu-le, El a început să le vorbească despre Împărăția lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau nevoie de vindecare, i-a vindecat.
12 Când ziua a început să se lase spre seară, cei doisprezece au venit la El și I-au zis: „Dă drumul mulțimii să meargă prin satele și cătunele dimprejur să se adăpostească și să găsească de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”
13 El le-a zis: „Dați-le voi ceva de mâncare!” Dar ei au răspuns: „N-avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești; doar dacă ne ducem noi să cumpărăm hrană pentru tot poporul acesta!”
14 Căci erau în jur de cinci mii de bărbați. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri [cam] de câte cincizeci!”
15 Ei au făcut întocmai și i-au pus pe toți să se așeze.
16 După ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Isus Și-a ridicat privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17 Au mâncat toți și s-au săturat. Apoi au strâns bucățile rămase: douăsprezece coșuri.
18 În timp ce era deoparte și Se ruga, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?”
19 Ei au răspuns: „Unii zic «Ioan Botezătorul», alții «Ilie», iar alții zic că «a înviat un profet dintre cei din vechime»”
20 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” Petru I-a răspuns: „Cristosul lui Dumnezeu!”
21 Isus i-a avertizat și le-a poruncit să nu spună nimănui lucrul acesta,
22 căci zicea: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și, după trei zile, să învie.”
23 Apoi a început să spună tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze!
24 Căci oricine vrea să-și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața de dragul Meu o va scăpa.
25 Căci ce folos are un om care, după ce a câștigat întreaga lume, se distruge sau se pierde pe sine însuși.
26 Căci, dacă cineva se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela și Fiul Omului se va rușina când va veni în slava Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri.
27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până nu vor fi văzut Împărăția lui Dumnezeu.”
28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, i-a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a urcat pe munte ca să Se roage.
29 În timp ce Se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea Lui a devenit albă strălucitoare.
30 Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El. Erau Moise și Ilie
31 care, arătându-se în slavă, vorbeau despre plecarea Lui pe care urma să o împlinească la Ierusalim.
32 Petru și cei care erau împreună cu el erau îngreunați de somn; când s-au trezit, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.
33 În timp ce aceștia se îndepărtau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este așa de bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie!” Nu știa ce spune.
34 În timp ce el spunea aceste cuvinte, a apărut un nor și i-a învăluit. Când au intrat în nor, ucenicii s-au înfricoșat.
35 Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care L-am ales! De El să ascultați!”
36 În timp ce se auzea glasul, Isus Se găsea singur. Ei au tăcut și în zilele acelea nu au istorisit nimănui nimic din ceea ce văzuseră.
37 În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, I-a ieșit înainte o mulțime mare.
38 Și iată că un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, Te rog privește cu bunăvoință spre fiul meu, căci este singurul meu copil.
39 Un duh îl ia în stăpânire și deodată strigă și îi produce convulsii cu spume la gură, apoi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!”
41 Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și perversă! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău!”
42 În timp ce acesta se apropia, demonul l-a trântit jos și i-a produs convulsii. Dar Isus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său.
43 Toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau de tot ceea ce făcea Isus, El le-a zis ucenicilor Săi:
44 „Ascultați cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.”
45 Dar ei nu înțelegeau mesajul acesta; le era acoperit, ca să nu-l priceapă, iar ei se temeau să-L întrebe cu privire la acest lucru.
46 S-a iscat o discuție aprinsă între ei și anume despre cine este cel mai mare între ei.
47 Cunoscând gândul inimii lor, Isus a luat un copilaș, l-a așezat lângă Sine
48 și le-a zis: „Oricine primește pe acest copilaș în Numele Meu, pe Mine Mă primește! Și, oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis! Căci cel care este cel mai mic dintre voi toți, acela este mare!”
49 Ioan a răspuns: „Stăpâne, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu Te urmează alături de noi.”
50 Isus i-a zis: „Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este pentru voi!”
51 Când s-a împlinit vremea să fie înălțat, El Și-a îndreptat cu hotărâre fața ca să meargă la Ierusalim
52 și a trimis mesageri înaintea Sa. În drumul lor, aceștia au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El.
53 Dar nu L-au primit, pentru că se îndrepta hotărât spre Ierusalim.
54 Văzând lucrul acesta, ucenicii Iacov și Ioan au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie?
55 Însă El, întorcându-Se, i-a mustrat.
56 Și ei s-au dus în alt sat.
57 Pe când mergeau ei pe drum, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge! ”
58 Și Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și rezeme capul!”
59 Apoi i-a spus altuia: „Urmează-Mă!” Dar el I-a zis: „[Doamne], mai întâi lasă-mă să merg să-l îngrop pe tatăl meu! ”
60 El i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții! Tu, însă, du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu.”
61 Un altul I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea.”
62 Și Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de Împărăția lui Dumnezeu.”