Luke 4
1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustiu,
2 fiind ispitit acolo de diavolul timp de patruzeci de zile. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când s-au încheiat, a flămânzit.
3 Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine.”
4 Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul!»”
5 L-a dus undeva sus și I-a arătat, într-o clipă, toate împărățiile lumii.
6 Și diavolul I-a zis: „Îți voi da Ție toată autoritatea aceasta și slava lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau.
7 Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, va fi toată a Ta!”
8 Isus i-a răspuns: „Este scris: «Domnului, Dumnezeului tău, să I te închini și numai Lui să-I slujești!»”
9 Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a așezat pe streașina cea mai înaltă a Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici,
10 căci scris este: «El va porunci îngerilor Lui cu privire la Tine, ca să te păzească!»
11 și «Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.»”
12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: «Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!»”
13 După ce și-a încheiat toată ispitirea, diavolul a plecat de la El până la o vreme.
14 Isus S-a întors în puterea Duhului în Galileea și s-a dus vestea despre El prin toată regiunea dimprejur.
15 El îi învăța în sinagogile lor și era cinstit de toți.
16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, a intrat în ziua sabatului în sinagogă, după obiceiul Lui, și S-a ridicat să citească.
17 I s-a dat cartea profetului Isaia și, desfășurând sulul, a dat de locul unde era scris:
18 Duhul Domnului este peste Mine, pentru că El M-a uns ca să aduc vești bune celor săraci, El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea și orbilor căpătarea vederii; să-i eliberez pe cei asupriți
19 și să vestesc anul de îndurare al Domnului.
20 După ce a înfășurat sulul, l-a dat slujitorului, apoi a șezut jos. Ochii tuturor celor care erau în sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21 Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte din Scriptură, în auzul urechilor voastre.”
22 Toți Îl încuviințau, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?”
23 El le-a zis: „Cu siguranță Îmi veți spune zicala aceea: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!»
24 Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că niciun profet nu este acceptat în patria lui.
25 Vă spun adevărul: Erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni și a fost o foamete mare peste toată țara,
26 dar Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, decât la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
27 Și mulți leproși erau în Israel în timpul profetului Elisei, și niciunul dintre ei n-a fost curățit decât Naaman Sirianul.”
28 Când au auzit aceste cuvinte, toți cei care erau în sinagogă s-au umplut de mânie.
29 S-au ridicat, L-au scos afară din cetate și L-au condus până la sprânceana muntelui pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos.
30 Dar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.
31 Apoi a coborât la Capernaum, o cetate a Galileei, și-i învăța în zilele de sabat.
32 Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui avea autoritate.
33 În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat și striga în gura mare:
34 „Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimicești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!”
35 Isus l-a mustrat spunându-i: „Taci și ieși afară din el!” Și demonul, după ce l-a aruncat în mijloc, a ieșit din el fără să-i facă vreun rău.
36 Toți au fost cuprinși de mirare și își ziceau unii altora: „Ce cuvânt este acesta?! Căci poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele ies afară!”
37 Și vestea despre El s-a răspândit în fiecare colț al regiunii dimprejur.
38 După ce S-a ridicat și a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare și ei L-au rugat pentru ea.
39 Aplecându-Se asupra ei, El a mustrat febra și aceasta a lăsat-o. Ea s-a ridicat îndată și le-a slujit.
40 La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus. El a început să-i vindece, punându-Și mâinile peste fiecare dintre ei.
41 Din mulți ieșeau demoni care strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Dar El îi mustra și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.
42 Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și s-a dus într-un loc retras. Mulțimile au început să-L caute și, ajungând la El, au încercat să-L rețină, ca să nu plece de la ei.
43 Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
44 Și predica în sinagogile din Iudeea.