Luke 1
1 Întrucât mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire cu privire la lucrurile care s-au împlinit printre noi,
2 așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și care au devenit slujitori ai Cuvântului,
3 mi s-a părut și mie potrivit ca, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la începutul lor, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofile,
4 ca să cunoști adevărul cu privire la lucrurile despre care ai fost învățat.
5 În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, respectând fără abatere toate poruncile și rânduielile Domnului.
7 Însă nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă.
8 În timp ce Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu la Templu, la rândul cetei lui,
9 i-a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului și să ardă tămâie.
10 La ora arderii tămâiei, toată mulțimea poporului era afară și se ruga.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului care stătea în partea dreaptă a altarului pentru arderea tămâiei.
12 Când l-a văzut, Zaharia s-a înspăimântat și l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan.
14 Va fi pentru tine o bucurie și o desfătare și mulți se vor bucura de nașterea lui,
15 căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură tare, ci va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui.
16 Și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, să-I pregătească Domnului un popor gata de a-L primi.”
18 Și Zaharia a zis îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt un om bătrân și soția mea este înaintată în vârstă.”
19 Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc aceste vești bune.
20 Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.”
21 Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira de faptul că el întârzia în Templu.
22 Când a ieșit, n-a putut să le vorbească și ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El, însă, le făcea semne și continua să rămână mut.
23 Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă.
24 După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns timp de cinci luni, zicând:
25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când și-a îndreptat privirea spre mine ca să-mi ia rușinea dinaintea oamenilor!”
26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Venind la ea, îngerul i-a zis: „Bucură-te tu, căreia ți s-a arătat mare har! Domnul este cu tine! ”
29 Ea a fost tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce fel de salut poate fi acesta.
30 Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Dumnezeu!
31 Iată că vei rămâne însărcinată, vei naște un Fiu și-I vei pune numele Isus.
32 El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său,
33 și va domni peste casa lui Iacov în veci, iar domnia Lui nu va avea sfârșit.”
34 Maria l-a întrebat pe înger: „Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”
35 Îngerul i-a răspuns. „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea, Sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că și Elisabeta, rudenia ta, cea care era numită stearpă, a zămislit un fiu la bătrânețe și este în luna a șasea.
37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”
38 Maria a zis: „Iată-mă, roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.
41 De îndată ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, i-a săltat copilul în pântece și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.
42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 Cum de mi s-a dat să vină la mine mama Domnului meu?
44 Căci, iată, de îndată ce a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a săltat copilul de bucurie în pântecele meu.
45 Și ferice de cea care a crezut că se vor împlini cuvintele ce i-au fost spuse din partea Domnului.”
46 Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul
47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a roabei Sale. Iată că, de acum încolo, toate generațiile mă vor ferici,
49 pentru că Cel Puternic a făcut pentru mine lucruri mari și Sfânt este Numele Lui.
50 Îndurarea Lui ține din generații în generații pentru cei care se tem de El.
51 Și-a arătat puterea brațului Său, i-a spulberat pe cei mândri de gândul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.
54 A venit în ajutorul lui Israel, slujitorul Său, aducându-Și aminte de îndurarea Sa
55 față de Avraam și seminția lui, în veac, după cum le promisese părinților noștri.”
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.
58 Vecinii și rudeniile ei au auzit că Domnul Și-a sporit îndurarea față de ea și s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul și voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său.
60 Însă, mama lui a zis: „Nu, ci se va chema Ioan!”
61 Și ei i-au răspuns: „Nu este nimeni printre rudeniile tale care poartă numele acesta!”
62 Îi făceau semne tatălui său întrebându-l cum ar vrea să fie numit copilul.
63 El a cerut o tăbliță și a scris, spunând: „Numele lui este Ioan!” Și s-au mirat toți.
64 Deodată i s-a deschis gura și limba i-a fost dezlegată, iar el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu.
65 Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri.
66 Toți cei care le auzeau, le păstrau în inima lor și se întrebau: „Oare ce va fi copilul acesta?”, căci mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl lui Ioan, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:
68 „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că Și-a cercetat poporul și l-a răscumpărat.
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii în casa lui David, slujitorul Său,
70 după cum a vorbit prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
71 o izbăvire de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72 ca să-Și arate îndurarea față de părinții noștri și să-Și aducă aminte de sfântul Său legământ,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, că ne va permite
74 să-I slujim fără frică, după ce vom fi fost scăpați din mâna dușmanilor noștri,
75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Sale,
77 să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită inimii pline de îndurare a Dumnezeului nostru, cu care ne va cerceta Cel ce răsare din înălțime,
79 ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric și umbra morții; ca să ne îndrepte pașii pe calea păcii.”
80 Copilul, însă, creștea și se întărea în duh. El a rămas în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.