John 6
1 După aceea, Isus a trecut pe partea cealaltă a Mării Galileei, sau a Tiberiadei.
2 O mare mulțime de oameni L-a urmat, fiindcă vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3 Dar Isus S-a suit pe munte și stătea acolo cu ucenicii Săi.
4 Era aproape de Paște, sărbătoarea iudeilor.
5 Când Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime vine spre El, Isus i-a zis lui Filip: „De unde am putea cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?”
6 Îi punea, însă, această întrebare ca să-l încerce, fiindcă El știa ce urma să facă.
7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari, pâinile nu le-ar ajunge ca fiecare să ia măcar câte puțin!”
8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori, dar ce sunt acestea pentru așa de mulți oameni?”
10 Isus a zis: „Puneți-i pe oameni să se așeze!” Era multă iarbă în locul acela. Așadar, s-au așezat, bărbați fiind cam cinci mii la număr.
11 Isus a luat pâinile și, după ce a adus mulțumire, le-a împărțit celor care erau așezați; la fel, le-a dat și din pești, cât dorea fiecare.
12 După ce s-au săturat, El a spus ucenicilor Săi: „Adunați surplusul de frânturi, ca să nu se piardă nimic!”
13 Ei l-au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de frânturi care le rămăsese celor ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.
14 Când au văzut oamenii semnul pe care l-a făcut, ziceau: „Acesta este cu adevărat Profetul care urma să vină în lume!”
15 Atunci Isus, fiindcă știa că aveau de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou pe munte, de unul singur.
16 Când s-a înserat, ucenicii Lui au coborât spre mare
17 și, după ce s-au urcat într-o barcă, au început să treacă de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus nu venise încă la ei.
18 Și, fiindcă sufla un vânt puternic, marea a început să se agite.
19 După ce au vâslit între douăzeci și cinci și treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă. Și erau înspăimântați.
20 Dar El le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!”
21 Atunci au fost bucuroși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.
22 În ziua următoare, mulțimea care rămăsese pe partea cealaltă a mării a văzut că nu era altă barcă acolo decât una singură. Știau și că Isus nu plecase în barcă împreună cu ucenicii Săi, ci că ucenicii Săi plecaseră singuri.
23 Au sosit alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea după ce Domnul adusese mulțumire.
24 Când a văzut mulțimea că Isus nu este acolo, nici ucenicii Lui, oamenii au urcat în bărci și au venit la Capernaum ca să-L caute pe Isus.
25 După ce L-au găsit de partea cealaltă a mării, I-au zis: „Rabbi, când ai venit aici?”
26 El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27 Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe El Și-a pus pecetea Tatăl, adică Dumnezeu.”
28 Atunci ei I-au zis: „Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.”
30 Atunci ei L-au întrebat: „Dar ce semn faci tu, ca noi să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi?
31 Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer!» ”
32 Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer!
33 Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer și dă lumii viață.”
34 Atunci ei I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!”
35 Isus le-a răspuns: „Eu sunt Pâinea vieții! Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că deși [M] -ați văzut, tot nu credeți.
37 Tot ce Îmi dă Mie Tatăl vine la Mine și pe cel care vine la Mine, cu niciun chip nu-l voi scoate afară.
38 Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
39 Și aceasta este voia Celui care M-a trimis: să nu pierd pe niciunul din cei pe care Mi i-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă.
40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.”
41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din cer.”
42 Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune acum: «Am coborât din cer!»?”
43 Isus le-a răspuns: „Încetați de a mai murmura între voi!
44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Cel care M-a trimis. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45 Este scris în Profeți: «Și toți vor fi învățați de Dumnezeu!» Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine.
46 Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, afară de Cel care este de la Dumnezeu. El L-a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun: cel ce crede are viață veșnică.
48 Eu sunt Pâinea vieții.
49 Părinții voștri au mâncat mană în pustiu, dar au murit.
50 Aceasta este Pâinea care se coboară din cer, așa încât, cine mănâncă din ea, să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea cea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din Pâinea aceasta, va trăi în veac. Și Pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.”
52 Atunci iudeii au început să discute aprins unii cu alții și să zică: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul lui?”
53 Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi.
54 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură.
56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el.
57 Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel Viu, și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel va trăi și cel ce Mă mănâncă, datorită Mie.
58 Aceasta este Pâinea care a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac.”
59 Isus a rostit aceste cuvinte pe când îi învăța în sinagoga din Capernaum.
60 Mulți dintre ucenicii Lui, când L-au auzit, au zis: „Vorbirea aceasta este greu de suportat! Cine poate s-o asculte?”
61 Dar Isus, știind în Sine că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?
62 Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului urcând acolo unde era mai înainte?
63 Duhul este Acela care dă viață! Trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață!
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” Căci El știa de la început care sunt cei care nu cred și cine este cel care Îl va trăda.
65 Și a mai zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, decât dacă îi este dat de la Tatăl.”
66 Din acel moment, mulți dintre ucenicii Lui au plecat înapoi și au încetat să mai umble cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?”
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice,
69 iar noi am crezut și am ajuns să cunoaștem că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu. ”
70 Isus le-a răspuns: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Și, totuși, unul dintre voi este un diavol!”
71 Vorbea de Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că el – unul dintre cei doisprezece – urma să-L trădeze.