James 1
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Diaspora: Salutare!
2 Frații mei, să considerați ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,
3 știind că supunerea la test a credinței voastre lucrează răbdare.
4 Răbdarea, însă, trebuie să aibă o lucrare desăvârșită, ca voi să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească ceva.
5 Dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, Cel care o dă tuturor cu generozitate și fără reproș, și-i va fi dată.
6 Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască de nimic, fiindcă acela care se îndoiește se aseamănă cu valul mării, purtat de vânt și aruncat încoace și încolo.
7 Un astfel de om să nu-și imagineze că va primi ceva de la Domnul,
8 fiindcă este un om cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui.
9 Fratele cu o stare mai smerită să se laude cu înălțarea lui,
10 iar cel bogat cu smerirea lui, căci el va trece ca floarea ierbii.
11 A răsărit soarele cu arșița lui și a uscat iarba, floarea ei a căzut și frumusețea înfățișării ei a pierit. Tot așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.
12 Ferice de omul care rabdă ispita, fiindcă, după ce a trecut cu bine testul, el va primi cununa vieții pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras și momit de propria-i poftă.
15 Apoi pofta, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, când a ajuns la maturitate, aduce moarte.
16 Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați.
17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, în Care nu există schimbare, nici măcar o umbră de schimbare.
18 El, de bunăvoie, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim cele dintâi roade ale făpturilor Lui.
19 Să știți, preaiubiții mei frați: orice om să fie iute la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie,
20 pentru că mânia omului nu împlinește dreptatea lui Dumnezeu.
21 De aceea, renunțați la orice necurăție și revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22 Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători, înșelându-vă singuri,
23 căci, dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu și un împlinitor, el se aseamănă cu un om ce-și privește chipul într-o oglindă;
24 s-a privit, a plecat și îndată a uitat cum era.
25 Dar cine privește cu atenție în legea desăvârșită, adică legea libertății, și stăruie în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, acela va fi fericit în lucrarea sa.
26 Dacă cineva crede că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia este fără folos.
27 Religia curată și neîntinată, înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru, este aceasta: să îngrijim de orfani și de văduve în necazul lor și să ne păstrăm neîntinați de lume.